Studiu de caz dreptul la viață

INTRODUCERE

Drepturile prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului pot fi împărțite în drepturi absolute și drepturi relative.

Din categoria drepturilor absolute fac parte cele cu privire la care în Convenție nu se prevăd excepții sau posibilități de derogare de la respectarea lor (excepțiile sunt prevăzute în articolul în care este consacrat dreptul respectiv, iar condițiile și limitele derogărilor sunt prevăzute în art. 15 din Convenție) în timp ce drepturile relative sunt cele cu privire la care Convenția prevede posibilitatea unor limitări ale respectării, adică sunt drepturi cu privire la aplicarea cărora există excepții sau derogări.

Dreptul la viață (art. 2 din Convenție) interzice suprimarea vieții umane, fără a fi permisă vreo derogare de la această interdicție (protocoalele adiționale 6 și 13 la Convenție).

Dreptul la viață constituie un atribut inalienabil al persoanei umane și este un principiu esențial în sistemul drepturilor și libertăților fundamentale apărate prin Convenția europeană în materie, viața fiind însăși condiția necesară pentru exercitarea tuturor celorlalte drepturi și libertăți. Însă, în ciuda afirmării caracterului absolut și a valorizării incontestabile a acestui drept, sunt admise anumite limitări și subzistă unele incertitudini referitoare la frontierele dreptului la viață, textele internaționale enunțând dreptul la viață dar nedefinind viața.

Prima condiție pentru a deține drepturi este de a fi recunoscut ca om, ca persoană. . În mod deosebit, problema începutului protecției dreptului la viață este dificilă și delicată, deoarece nu există nicio definiție științific incontestabilă cu privire la începutul vieții.

În Romania, drepturile au înregistrat în ultimii ani o evoluție demnă de remarcat atât, în ceea ce privește elaborarea și adoptarea unor noi proiecte de acte normative, cât și în ceea ce privește transpunerea practică a dispozițiilor legale aflate în vigoare.

1. DREPTUL LA VIAȚĂ

Dreptul la viață face parte din drepturile esențiale ale ființei umane, fiind enunțat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, declarație preluata de Constituțiile celor mai multe state.

În Convenția Europeană a Drepturilor Omului se enunță: "Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege16.

Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol, în cazurile în care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesară la forță, după cum urmează:

a. pentru a asigura apărarea oricărei persoane împotriva violenței ilegale;

b. pentru a efectua o arestare legală sau pentru a împiedica evadarea unei persoane legal deținute;

c. pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecție.

Pactul privitor la drepturile civile și politice stabilește, în art. 6 pct. 1 că "Dreptul la viață este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viața sa în mod arbitrar17."

Unele state nu au consacrat în mod expre, în Constituții, dreptul la viața, ci numeroase alte drepturi ca obligații corelative ale statului, garantate.

Astfel, corelativ dreptului la viață, statului ii revin obligații importante, precum:

- asigurarea condițiilor minime de existență pentru ca cetățenii să aibă o viață decentă;

- protecția mediului în care traiecte omul;

- asigurarea mijloacelor necesare pentru ocrotirea sănătății ;

- prevenirea și combaterea infracțiunilor contra vieții, incriminarea omorului, genocidului, a avortului ilegal, interzicerea eutanasiei, suprimarea pedepsei cu moartea, ș.a.

Ca urmare, dreptul la viață poate fi privit în două accepțiuni respectiv accepțiune restrânsă, dreptul la viață privește viași persoanei numai în sensul ei fizică și o accepțiune largă, viața persoanei este privită ca un univers de fenomene, fapte, cernise și dorințe ce se adaugă și susțin existența umană . În această ultim accepțiune largă, dreptul la viață este asigurat prin întregul sistem constituțional.

Constituția României reglementează dreptul la viată în ambele sensuri. Astfel, în art. 22 se prevede că dreptul al viața este garantat, iar pedeapsa cu moartea este interzisa18.

Concomitent, sunt enunțate alte drepturi conexe dreptului la viată, cum ar fi: dreptul la integritate fizică și psihică, libertatea individuală, dreptul la viața intimă, familială și privată, dreptul la ocrotirea sănătății, interzicerea muncii forțate, s.a.