Transportul aerian

1.Concept și reglementare legală

Dreptul transporturilor reprezintă ansamblul de norme juridice care reglementează totalitatea activităților profesionale organizată de orice tipuri de transportatori, cu vehiculele corespunzătoare , în vederea deplasării în condiții legale de persoane sau de bunuri.

Astfel având în vedere importanța transporturilor în secolul actual, transportul aerian este unul dintre cele mai sigure mijloace de transport , fiind folosit foarte des. Fiind un sector care necesită o multitutine de reglementări,deoarece drepturile și obligațiile trebuie susținute temeinic,în sensul importanței și al complexității lor.

Transportul aerian reprezintă o arie extinsă de comerț în care o firmă de aeronave se angajează să transporte pasajeri , marfă sau să folosească o aeronavă in situații de urgență.

Avantajul acestui tip de transport este este viteza cu care se poate deplasa și a numărului mare de pasageri care se pot îmbarca , sau a cantității de marfă care poate să fie transportată rapid la destinație.

Transportul aerian s-a dezvoltat mai ales după cel de-al doilea război mondial. Avionul s-a impus in domeniul militar prin marea sa manevrabilitate care il făcea mai greu de ‘prins’ în țintă, dar mai ales urmare a sincronizarii învartirii elicei cu ritmul de tragere al mitralierei. Investițiile masive făcute în aceasta armă au realizat saltul tehnologic care a impus avionul și în transportul civil prin avantajele sale specifice: rapiditate, convertabilitate (de la transportul de marfă la cel de călători și poșta), oportunitate si eficacitate (transportul la locul și la timpul cerut), comoditate, siguranța zborurilor.

Datorită evoluției spectaculoase a fost nevoie de formarea unui cadrul legal optim , care să asigure dinamica transportului pe calea aerului , primul Cod fiind adoptat în anul 1997, dar care de atunci a suferit modificări, adaptându-se la nevoile actuale ale societății.

Dintre cele mai importante reglementări juridice ,amintim următoarele: Ordonanța Guvernului nr.29/1997, republicată privind Codul aerian civil,modificat prin Legea nr.399/2005, Legea nr.187/2012 . Datorită creșterii perpetue a numărului de curse aerine din spațiul aerian al statelor membre din Uniunea europeană , Uniunea a trebuit să ofere un nivel superior de protecție pasagerilor care zboară în cuprinsul acestui spațiun aerian , prin mecanismul Regulamentelor aplicabile pe întreg teritoriile statelor membre.În 1999 s-a concretizat Convenția de la Montreal , care a impus reguli referitoare la unificarea transportului aerian internațional , la care și România este parte.

2.Clasificarea transporturilor aerine civile

Având în vedere complexitatea sectorului de transporturi aeriene , acestea se impart în mai multe tipuri . În conformitate cu nomenclatorul activităților propuse la nivelul Uniunii Europene ,în acest sector, al libertății zborurilor in spațiul unional ,traficul aerian civil este grupat in două sectoare:aviația comercială și aviația generală.

a) După obiectul transportului , avem transporturi de pasageri și transporturile de marfă .Transportul de pasageri de obicei se realizează cu curse de linie sau charter , iar cele de marfă se fac cu avioane cargo.

b) În funcție de destinația transportului există:-transporturi interne care este cel care se execută în limitele teritoriale ale unui stat , fără escale ; transporturi internaționale care se organizează pe teritoriul a două state contractante sau doar a unui singur stat cu o escală pe teritoriul altui stat care nu este parte contractantă .

c)După principiul de organizare si cadrul de reglementare putem distinge:transporturi aeriene pe curse regulate și transporturi aeriene pe curse speciale, cele charter.