Urmele Principale ale Armelor de Foc

Urmele secundare ale împuscaturii

În literatura de specialitate se foloseste, cu acelasi înteles si expresia de urme suplimentare sau chiar impropriu, “factori suplimentari” ai împuscaturii, care sunt de fapt cauza, iar ultimele sunt efectul.

Urmele secundare ale împuscaturii apar ca rezultat al actiunii factorilor suplimentari si se formeaza concomitent cu producerea focului.

Din categoria urmelor secundare fac parte:

1. urmele rezultate din actiunea flacarii;

2. urmele rezultate din actiunea gazelor;

3. urmele de funingine;

4. particulele de pulbere arsa si nearsa;

5. inelele de metalizare;

6. particule de unsoare.

Factorii suplimentari ai împuscaturii sunt: flacara, gazele si pulberea arsa si nearsa. Dupa ce percutorul a lovit capsa, materialul inflamabil din aceasta se aprinde, iar încarcatura din tubul cartusului ia foc. Gazele rezultate din arderea pulberii exercita o presiune asupra glontului. Când se formeaza o presiune suficienta, glontul învinge forta care îl fixeaza în gâtul tubului cartusului si începe brusc miscarea sa înspre canalul tevii prevazute cu ghinturi.

Concomitent cu începutul miscarii glontului se deplaseaza si coloana de aer care se afla în canalul tevii – în fata glontului – si care datorita vitezei mari a acestuia se comprima si astfel la gura tevii arme se formeaza la început o sfera de aer creata prin iesirea aerului comprimat si care are o viteza egala cu cea a glontului.

Din canalul tevii armei, odata cu coloana de aer, flacara, gazele si glontul sunt scoase si particule de funingine, pulbere arsa si nearsa, unsoare de arma (în cazul în care a fost unsa), particulele de metal desprinse din canalul tevii armei sau din cartus, precum si praf sau alte impuritati, daca arma nu a fost curatata înainte de tragere.

Schematic, actiunea factorilor suplimentari ai împuscaturii are aspectul unui con cu vârful la gura tevii.

a) Actiunea flacarii;

b) Actiunea gazelor;

c) Actiunea funinginei;

d) Actiunea pulberii arse si nearse.

Urmele acestora, deci apar în succesiunea sus mentionata, ordinea acestor componente fiind data de distanta pe care o parcurg, începând de la gura tevii, adica de la vârful conului spre baza lui.

1. Urmele rezultate din actiunea flacarii

Actiunea flacarii se manifesta sub forma unei arsuri împrejurul orificiului de intrare (atunci când teava este suficient de aproape de piele sau obiectele de îmbracaminte).

Caracterul urmelor flacarii depinde de o serie de factori:

1. Calitatea pulberii folosita pentru încarcarea cartusului - urmele flacarii în cazul folosirii pulberii cu fum vor fi mai întinse decât la pulberea fara fum.

2. Materialul tintei - se cunoaste faptul ca la tragerile cu arme de vânatoare, cu cartuse încarcate cu pulbere de fum, de la distante pâna la 1 m, fibrele tesaturilor de culoare deschisa îsi schimba culoarea (devin închise) si uneori, se carbonizeaza. Atunci când se folosesc arme cu teava scurta, asemenea fenomene se întâlnesc numai pâna la 5-10 cm. Daca se foloseste pulbere fara fum, urmele flacarii sunt neînsemnate si nu se vad decât pâna la o distanta de 3 cm.