Poluarea Aerului

Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii populatiei

In cursul unui act respirator, omul in repaus trece prin plamani o cantitate de 500 cm 3 de aer, volum care creste mult in cazul efectuarii unui efort fizic, fiind direct proportional cu acest efort. In 24 ore in mediu omul respira circa 15-25 m 3 de aer. Luand comparativ cu consumul de alimente si apa, in timp de 24 ore, omul inhaleaza in medie 15 kg de aer in timp ce consumul de apa nu depaseste de obicei 2,5 kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezulta din aceste date importanta pentru sanatate a compozitiei aerului atmosferic, la care se adauga si faptul ca bariera pulmonara retine numai in mica masura substantele patrunse pana la nivelul alveolei, odata cu aerul inspirat.

Din punct de vedere al igienei , aerul influenteaza sanatatea atat prin compozitia sa chimica, cat si prin proprietatile sale fizice (temperatura, umiditate, curenti de aer, radiatii, presiune).

In ceea ce priveste compozitia chimica distingem influenta exercitata asupra sanatatii de variatii in concentratia componentilor normali, cat si actiunea pe care o exercita prezenta in aer a unor compusi straini.

Efecte directe ale poluarii

Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea de sanatate a populatiei ca urmare a expunerii la agenti poluanti. Aceste modificari se pot traduce in ordinea gravitatii prin:

- cresterea mortalitatii

- cresterea morbiditatii

- aparitia unor simptome sau modificarii fizio-patologice

- aparitia unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu agentul sau agentii poluanti

Efecte de lunga durata ale poluarii

Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice in urma expunerii prelungite la poluantii atmosferici. Aceste efecte pot fi rezultatul acumularii poluantilor in organism, in situatia poluantilor cumulativi (Pb, F etc.), pana cand incarcarea atinge pragul toxic.

De asemenea modificarile patologice pot fi determinate de impactul repetat al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata apar dupa intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de zeci de ani .

Manifestarile patologice pot imbraca aspecte specifice poluantilor (intoxicatii cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene si teratogene) sau pot fi caracterizate prin aparitia unor imbolnaviri cu etimologie multipla, in care poluantii sa reprezinte unul dintre agentii etimologici determinanti sau agravanti (boli respiratorii acute si cronice, anemii etc.).

Poluanti iritanti

Poluantii iritanti realizeaza efecte iritative asupra mucoasei oculare si indeosebi asupra aparatului respirator. In aceasta grupa intra pulberile netoxice, precum si o suma de gaze si vapori ca:

- Bioxidul de sulf

- Bioxidul de azot

- Ozonul

- Substantele oxidante

- Clorul

- Amoniacul etc.

Poluarea iritanta constitue cea mai raspandita dintre tipurile de poluare, rezultand in primul rand din procesele de ardere a combustibilului, dar si de celelalte surse de poluari.

Poluanti fibrozanti

Poluantii fibrozanti produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator.

Printre cei mai raspanditi sunt:

- Bioxidul de siliciu

- Azbestul

- Oxizii de fier

- Compusii de cobalt

- Bariu etc.

Sunt mult mai agresivi in mediul industrial unde determina imbolnaviri specifice care sunt exceptionale in conditii de poluare a aerului. Totusi poluarea intensa cu pulberi poate duce la modificari fibroase pulmonare.

Poluanti alergenici

Poluantii alergenici din atmosfera sunt cunoscuti de multa vreme.

Indeosebi este cazul poluantilor naturali, responsabili de un numar foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate:

- Polen

- Fungi

- Insecte

- Praful din casa

Pe langa acestea se adauga poluantii proveniti din surse artificiale - in special industriale - care pot emite in atmosfera o suma de alergeni completi sau incompleti.

Pe primul loc din acest punct de vedere, se gaseste industria chimica (industria maselor plastice, industria farmaceutica, fabricile de insecticide etc.). Sunt semnalate si situatii cu aparitia unor fenomene alergice in masa, ca cel de la New Orleans din 1958 in care alergenul a fost identificat in praful provenit de la deseuri industriale depuse in holde.

Poluanti cancerigeni

- Organici

- Anorganici

Exista foarte dificultati in estimarea rolului poluantilor atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totusi cresterea frecventei cancerului indeosebi in mediul urban, a impus luarea in considerare si a poluantilor atmosferici ca agenti cauzali posibili, cu atat mai mult cu cat in zonele poluate au fost identificate in aer substante cert carcinogene.

Poluanti cancerigeni organici

Cei mai raspanditi dintre poluantii organici cancerigeni din aer sunt hidrocarburile policiclice aromatice ca:

- Enzopiren

- Benzontracen

- Benzofluoranten etc.

Cel mai raspandit este benzoopirenul , provenind din procese de combustie atat fixe cat si mobile. Ia nastere in timpul arderii, se volatilizeaza la temperatura ridicata si condenseaza rapid pe elementele in suspensie. Substanta cancerigena este cunoscuta de multa vreme, iar prezenta in aer indica un risc crescut de cancer pulmonar.

Efecte cancerigene se atribuie si insecticidelor organoclorurate precum si unor monomeri folositi la fabricarea maselor practice.

Mai sunt incriminati ca agenti cancerigeni:

- Dibenzacridina

- Epoxizii

- Nitrosaminele - in aer putand fi prezenti precursorii acestora (nitritii si aminele secundare)

Poluanti cancerigeni anorganici

- Azbestul

- Arsenul

- Cromul

- Cobaltul

- Beriliul

- Nichelul

- Seleniul

Mai frecvent intalnita in mediul industrial, prezenta lor in aer a fost semnalata si in zonele din apropierea industriilor.

Un aspect deosebit il prezinta azbestul , mai periculos decat se presupunea cu cativa ani in urma si a carui prezenta a fost demonstrata atat in atmosfera urbana cit si in plamanii (corpi azbestizici pulmonari) unui procent apreciabil din populatia urbana neexpusa profesional.

Principalele surse de poluare: