Poluarea nucleară

Ce este poluarea radioactiva?

- Poluarea radioactivă este o poluare fizică a mediului, ale cărui componente, aerul, apa, solul si subsolul, sunt contaminate în acelasi timp.

- De asemenea, biosfera, partial sau în întregime, poate fi afectată sau distrusă prin intermediul elementelor ecosistemelor – abiotice si biotice – care au fost supuse în exces radiatiilor alfa, beta si gamma.

- Poluarea radioactivă este cea mai perfidă si insidioasă formă de agresiune asupra mediului, ”aproape perfectă”, deoarece ea este invizibilă, fără culoare, fără miros si nu produce durere imediată.

Radioactivitatea (emisia de particule alfa, beta si gamma), poate fi:

- A) naturală, cu radiatii naturale provenite de la Soare, de la galaxii îndepărtate, de la pământ, roci, de la apele mărilor si oceanelor sau din atmosferă. Acestea constituie fondul natural de radiatii la care fiinta umană s-a adaptat de-a lungul timpului si care este indispensabil unei activităti biologice normale.

- B) artificială, ca urmare a activitătii umane, desfăsurată în extractia si prelucrarea minereurilor radioactive, în reactoarele nucleare de cercetare si de producere a energiei electrice, în instalatii industriale pentru detectarea defectelor elementelor componente (defectoscopia materialelor), în instalatii tip Roentgen, folosite în medicina nucleară, în experiente cu arme nucleare, etc.

Tipuri de iradiere

- Doza totala de iradiere la care este expus omul din fondul natural de radiarii depinde de organism, de altitudine si de particularitatile solului. Omul este supus iradierii si prin investigatii medicale, este vorba de radiografii si de tratamente radiologice. O mare importanta in cresterea fondului terestru de radiatii o au si experientele cu bombe nucleare, in emisfera nordica inregistrandu-se cele mai multe experiente.

- In afara acestui pericol militar, exista si un alt pericol ce rezulta din activitatea nucleara, in domeniul cercetarii si mai ales al dezvoltarii progresului energetic nuclear in intreaga lume. Au fost opinii potrivit carora CMO s-au dovedit a fi comode si sigure in exploatare. Dar aceasta opinia a fost combatuta prin tragicul accident survenit la centrala atomo-nucleara de la Cernobil, care a marcat vieti omenesti.

Accidentul nuclear de la Cernobîl

- Accidentul nuclear de la Cernobîl a fost un accident major în Centrala Atomoelectrică Cernobîl. Sâmbătă, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul #4 a suferit o explozie catastrofală a cazanelor sub presiune de abur din componența acestuia, care a declanșat un incendiu, o serie de explozii adiționale și fluidizare nucleară. Accidentul poate fi gândit ca o versiune extremă a accidentului SL-1 în Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorând trei oameni), radioactivitatea răspândindu-se direct în interiorul clădirii unde se afla SL-1. În timpul accidentului de la Cernobîl însă, aceasta a fost dusă prin vânt spre frontierele internaționale.

- Accidentul de la Cernobîl a degajat între cinci și zece ori mai mult material radioactiv decât cel de la Fukushima (Japonia), de mai multe ori cantitatea de radiații emise de bombele de la Hiroșima și Nagasaki, dar mai puțin de 1 % decât au aruncat în atmosferă testele nucleare de suprafață ale armelor nucleare, până la interzicerea efectuării acestora în atmosferă.

- Ea s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmată de contaminarea radioactivă a zonei înconjurătoare. Centrala electrică se afla în apropiere de orașul părăsit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitații radioactive s-a îndreptat spre părțile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei și părțile estice aleAmericii de Nord.

- Suprafețe mari din Ucraina, Belarus și Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitațiile radioactive cad în Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.