Rezervația Pietrosul Rodnei

i Rodnei sunt cei mai înalți și mai greu de străbătut munți din Carpații Orientali făcând parte din grupul de nord al acestora și având ca înălțime maximă vârful Pietrosul care atinge 2303 m.

Culmea principală a acestor munți este abruptă spre nord și domoală spre sud, fiind orientată de la est la vest, cu o lungime de peste 50 km și o lățime de 30-40 km.

Acești munți apar sub forma unui horst (regiune a scoarței terestre mărginită de falii, care a rămas ridicată după scufundarea regiunilor vecine) alcătuit din șisturi cristaline, delimitat de falii profunde: Dragoș Vodă (la nord) și Rodnei (la sud). Dintre toate grupele ce formează Carpații Orientali acestă grupă păstrează cel mai bine urmele ghețarilor cuaternari, fiind întâlnite frecvent circuri glaciare, chei, defileuri și cascade (de exemplu Cascada Cailor are o cădere de peste 80 m și este cea mai mare din țară).

Acești munți deosebiți cuprind numeroase arii naturale protejate dedicată protecției și menținerii diversității biologice și a resurselor naturale și culturale asociate.

Ariile protejate au la bază anumite anumite aspecte care au fost identificate și care necesită măsuri de protecție ce asigură conservarea și dezvoltarea durabilă a arealului pe termen lung. Printre informațiile de o importanță deosebită sunt numărul și categoria speciilor care prezintă grade diferite de vulnerabilitate, diversitatea și abundenţa speciilor indigene, precum și bogăția ariei în tipuri de habitat, etc.

Sistemul de clasificare al arilor protejate este internațional și toate categoriile prezintă importanță.

Ariile protejate cuprind, în funcție de categoria în care se încadrează, diferite obiective de management cum sunt de exemplu: protecția vieții sălbatice, cercetarea științifică, menținerea serviciilor, educație, turism și recreere, precum și utilizarea durabilă a resurselor ecosistemelor naturale ș.a.m.d.

Ariile protejate sunt influențate de utilizarea terenurilor de la limita lor, de cine este realizată responsabilitatea de management, precum și cine are proprietate asupra terenului.

Este important faptul că există clasificări multiple asupra acestui areal, precum și care sunt desemnările internaționale. Astfel acest areal este administrat în bază legală prin încadrarea în mai multe unități cum sunt:

→ Parcul Național Munții Rodnei se întinde pe o suprafață de 47227 de hectare. Importanța acestui parc este dată pe de-o parte de geologia și geomorfologia munțiilor, iar pe de altă parte de prezența numeroaselor specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare.

→ În anul 1979 au fost declarate 3300 de hectare ca fiind rezervație a biosferei.

→ O altă arie protejată importantă inclusă în parcul național este Rezervația naturală Piatra Rea care se întinde pe 50 de hectare, fiind pusă sub protecție în special datorită abundenței exemplarelor de floare de colț (Leontopodium alpinum).

→ Iar rezervația mixtă „Peștera și Izbucul Izvorul Albastru al Izei” se întinde pe 100 de hectare și se află în partea estică a Munților Rodnei, pe versantul sudic al Muntelui Măgura. Acestă arie geologică și peisagistică protejată a primit denumirea de la nuanța verzui-albăstruie a izvorului carstic, unul din afluenții de obârșie al râului Iza. Aici s-a format peștera prin contactul dintre șisturile cristaline și zona calcaroasă care are o lungime de peste 2500 m.

→ Rezervația mixtă „Ineu - Lala”, cuprinde 2568 de hectare și prezintă o largă dezvoltare a reliefului glaciar (circuri glaciare, morene, văi glaciare, custuri), elemente ale rețelei hidrografice (cascade, lacuri glaciare), precum și elemente ale florei și faunei caracteristice acestor munți: tisa, zâmbrul și cocoșul de mesteacăn.

→ Printre ariile protejate de o importanță deosebită este și rezervația științifică Pietrosul Mare care se află în partea de nord-vest a Munțiilor Rodnei. Aceasta a fost înființată în 1932, fiind ulterior inclusă de către IUCN în categoria întâi a rezervațiilor naturale stricte, constituită ca arie protejată prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului Național - secțiunea III - a zone protejate, prevăzută la poziția 2563.

→ De asemenea acest teritoriu a fost încadrat și ca sit Natura 2000 SCI și SPA.

Scopul urmărit de rezervația biosferei este să protejeze și să conserve zonele de habitat natural precum și diversitatea biologică specifică acestora.

Managementul rezervației biosferei se realizează în conformitate cu recomandările Programului Om – Biosferă de sub egida UNESCO.

Aceste arii protejate prezintă zone cu regim diferențiat de protecție ecologică, de conservare și de valorificare a resurselor. De asemenea, se oferă publicului posibilități de recreere și turism încurajând activitățile stiințifice și educaționale.

Astfel rezervația biosferei delimitează în cuprinsul său zone cu regim diferențiat împărțite în:

- zone strict protejate care corespund cu regimul de protecție și conservare al rezervațiilor științifice;

- zonele tampon care au rolul de protecție a rezervațiilor științifice și admit activități de valorificare a resurselor naturale în funcție de disponibilitatea lor și conform cu autorizțiile date de administrația rezervației;

- zone de reconstrucție ecologică în care se i-au măsuri de refacere a sistemelor ecologice degradate;

- zonele de dezvoltare durabilă unde se valorifică din punct de vedere economic resursele naturale disponibile, în limitele capacității lor de regenerare, prin practici tradiționale sau noi care sunt admise din punct de vedere ecologic.

În această arie se valorifică resursele naturale disponibile pentru satisfacerea cerințelor de consum ale populațiilor locale, astfel încât să nu se depășească limita potențialului biologic natural de regenerare a acestor resurse.

În definița dată de OUG 57/2007 rezervația biosferei „se întinde pe suprafețe mari și cuprinde un complex de ecosisteme terestre și/sau acvatice, lacuri și cursuri de apă, zone umede cu comunități biocenotice floristice și faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradițională a teritoriului, ecosisteme modificate sub influența omului și care pot fi readuse la starea naturală, comunități umane a căror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile și armonioase”.

Parcul Național este o arie protejată care este gestionată în principal pentru protecția ecosistemelor cuprinse dar și pentru recreere, fiind desemnat pentru a ocroti integralitatea ecologică a ecosistemelor de care vor putea beneficia atât generațiile prezente, precum și cele viitoare.