Strategii de dezvoltare - Maramureș

Introducere

Turismul,mai mult decât orice domeniu de activitate,este dependent de mediul înconjurător, acesta reprezentând “materia sa prima”, obiectul şi domeniul de activitate, de desfaşurare a turismului, fiind supotul săau cadru, purtătorul resurselor sale. Turismul se desfaşoară în mediu şi prin mediu, “calitatea” acestuia putând favoriza sau nega activităţile turistice.

Din punct de vedere etimologic, termenul turism provine din termenul englezesc “to tour”, care înseamnă a călătorii, a colinda, referitor la semnificaţia de excursie. Ca fenomen social – economic, turismul începe să fie consolidat în Europa încă din 1880, în 1905 conturându-se prima definiţie ce arată ca turismul, în sensul modern al cuvântului, este un fenomen al timpurilor noastre bazat pe creşterea necesităţii de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului înconjurător, pe naşterea şi dezvoltarea sentimentului de receptivitate pentru frumuseţile naturii. (Ehmeyer Feuler în lucrarea “Handbuch der Scweizeishen Volkswistshaft”)

Cu timpul s-au încercat multe alte definiţii ale fenomenului turistic. În 1910 austriacul J. von Schullen vu Schrattenhnfen descria turismul ca “fenomen care desemnează toate legăturile, în special economice, şi care intra în acţiune pentru rezedenţii temporari şi străini dispersaţi înnăuntrul unei comune, unei provincii, unui stat determinat”.

Un element esenţial al turismului îl reprezintă produsul turistic care cuprinde un ansamblu de produse şi servicii valorificate în cadrul unei ambianţe specifice create de factori naturali într-o anumită regiune. Rolul produsului turistic este saă corespunda nevoilor multiple ale turiştilor ,asigurând un beneficiu pentru organizator.

Dezvoltarea şi promovarea turismului rural românesc este realizată de Asociaţia Naţională pentru Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), organizaţie non-guvernamentală înfiinţată în 1994, membră a Federaţiei Europene de Turism Rural – EUROGITES. ANTREC are 31 de filiale judeţene, un număr de 2500 de membrii şi pensiuni turistice şi agroturistice în 770 de sate româneşti

Satul românesc– prin specificul etnocultural şi etnografic, prin originalitate şi bogăţia resurselor proprii spaţiului geografic aferent - reprezintă un produs turistic inedit pentru piaţa naţională, dar mai ales pentru cea mondială. Pe de altă parte, satul touristic românesc poate contribui la descoperirea ţării noastre, ca posibilă destinaţie turistică,creând interesul faţă de România ca loc ce oferă o gamă largă de experienţe, de vacanţede calitate şi chiar oportunităţi de afaceri.

Turismul rural este un fenomen actual şi vechi în acelaţi timp.Interesul pentru refacerea mediului rural a început să crească începând cu secolul al XIX-lea ,ca un răspuns la stresul datorat urbanismului şi al industrializării tot mai mari. În sens larg turismul rural include o serie de activităţi, servicii,amenajări oferite de fermieri ,ţărani,locuitori din mediul rural pentru a atrage turişti in mediul lor,fapt ce generează venituri suplimentare pentru afacerile lor.

Turismul rural este una din principalele priorităţi ale dezvoltarii turismului în multe ţări europene.În Romania turismul rural este una din ramurile de importanţă ale economiei naţionale,ce îşi propune dezvoltarea turismui în mediul rural in strânsă legatura cu economia locală existând o strânsă legătură între turism şi celelalte ramuri ale economiei locale şi in mod special cu agricultura.

Astfel turismul rural este o formă particulară de turism,mai complexă ,cuprinzând atât activitatea turistică propriu-zisă (cazare,pensiune,prestare servicii de bază,circulaţie turistică), cât şi activitate economică, de regulă agricolă,practicată de gazdele turiştilor (activităţi productive de prelucrare a produselor agricole în gospodărie) precum şi de modul de petrecere a timpului liber.

Turismul rural priveşte toate formele de turism practicate în spaţiul rural ,fiind vorba aici de activităţi în aer liber(echitaţie,pescuit,vânatoare, turism de sănătate), turism de cunoaştere (biserici,cetăţi, vestigii istorice), de descoperire a mediului natural (flora,fauna), de cunoaştere şi înţelegere a culturii locale(folclor, tradiţii populare),turism gastronomic.

Turismul rural constituie o alternativă a turismului tradiţonal, clasic desfăşurat în staţiuni şi centre turistice, precum şi la oferta turistică “standard”- de tip industrial.

Agroturismul este o formă a turismului rural practicată în mediul rural care foloseşte ca structură de primire turistică gospodăria agroturistică cu toate facilităţile ei.Ca atare, această formă de turism utilizează pentru cazare şi servirea mesei numai pensiunile turistice şi fermele agroturistice, beneficiind de un mediuu nepoluant şi pitoresc,de atracţiile naturale şi de valorile cultural-istorice, de tradiţiile şi obiceiurile prezente în mediul rural.Reprezintă cea mai eficientă formă de valorificare a resurselor locale existente în mediul rural.

Agroturismul este considerat un concept mai restrâns, care face referire la diferitele forme de turism legate de activităţile agricole şi amenajările agricole.Această formăparticulară a turismului rural este organizată de fermieri ,de obicei ca o activitate secundară, agricultura ramânand principal ocupaţie şi sursă de venit.

Între agroturism şi turismul tradiţional există o serie de trăsături ce diferenţiază aceste concepte, şi anume:

• Oferta turistică este autentică, diferenţiată, multiplă în diversitatea sa, organizată şi condusă de fermieri;

• Este o activitate economica complementară exploataţiei agricole şi nu o alternativă acesteia;

• Nu necesită investiţii prea mari pentru amenajări de infrastructură sau pentru alte dotări de profil;

• Consumul turistic se petrece în mediul rural, unde esnţiale sunt:calitatea pensiunii şi serviciilor de primire, originaliatatea produselor agricole,cunoaşterea mediului natural,uman şi cultural;

• Se evită marile aglomerări turistice de pe litoral şi din staţiunile balneare sau montane;

În mod obligatoriu, atunci când vorbim de turism rural trebuie neapărat să îl asociem cu satul turistic de care nu poate fi rupt.Dispersia în teritoriu a turiştilor se face în funcţie de tipologia satelor turistice.Astfel pot exista sate turistice istorice, sate cu bogate tradiţii etno-folclorice şi de arhitectura populară-deci sate folclorice-sate pomi-viticole precum şi sate piscicole.