Alcoolismul în România

Alcoolul a fost produs şi consumat, de mii de ani, în general fiind produs din orice fel de materie primă disponibilă pe plan local. Până la apariţia metodelor medicale moderne, băuturile alcoolice erau adesea folosite ca medicamente. Alcoolul a constituit din vechi răstimpuri subiect legislativ; astfel, au existat legi care făceau referire la alcool, dar se refereau în mod special la domeniul ordinii publice sau la piaţa de desfacere, fiind neglijat aspectul sănătăţii publice. Această imagine s-a schimbat o data cu industrializarea, dezvoltarea mijloacelor de comunicare şi descoperirea băuturilor alcoolice distilate.

Ideea de “alcoolism” ca boală există încă din secolul al XIX-lea, când s-au înfiinţat multe cămine şi azile pentru tratarea alcoolicilor. Această boală numită alcoolism se dezvoltă treptat, astfel încât, de multe ori consumatorul de alcool îşi dă seama că a devenit dependent, abia când este prea târziu .

Alcoolismul este o boală cu evoluţie progresivă. BMA a dat publicităţii o listă cu 19 trepte de evoluţie a acesteia : Consumul ocazional, începerea consumului constant, consumul pe furiş, apariţia sentimentului de culpabilitate, incapacitatea de a aprofunda o problemă, sancţionarea pentru conducere auto sub influenţa alcoolului, pierderea autocontrolului, comportament megaloman, neîmplinirea promisiunilor şi hotărârilor, evitarea familiei şi prietenilor, necazuri la serviciu, resentimente nejustificate, alterarea gândirii, deteriorarea morală, indiferenţă pentru hrană, incapacitatea de a întreprinde o acţiune, resturi de veleităţi intelectuale, recunoaşterea înfrângerii totale, nevoia continuă şi obsesia de a bea.

BMA a creat un test cu scopul prevenirii alcoolismului - CAGE (Cuşca) , potrivit căruia cei care răspund afirmativ la măcar două întrebări sunt alcoolici şi trebuie să solicite imediat ajutor medical.

1. Alcoolismul: stadii, forme de manifestare şi efecte asupra organismului

În cazul consumului de alcool sunt cunoscute mai multe stadii: primul este cel euforic - beţia obişnuită - scăderea discernământului critic. În stadiul ebrios consumatorul pierde capacitatea de a gândi şi a vorbi coerent, are tendinţe megalomanice, devine somnolent. Discernământul este tot mai precar şi au loc confuzii, care îl predispun pe băutor la accidente. Stadiul paralitic se caracterizează prin scăderea reflexelor condiţionate, limbaj neinteligibil, perturbarea coordonării motorii. Persoana cade într-un somn adânc, care durează câteva ore. Stadiul comatos se caracterizează prin abolirea reflexelor spinale, pupile mărite şi imobile, scăderea tensiunii arteriale, puls neregulat, respiraţie rară şi zgomotoasă; scade temperatura corpului, iar extremităţile şi mucoasele capătă culoare vineţie.

Beţia alcoolică supraacută apare în cazul persoanelor care consumă mari cantităţi de alcool în timp scurt, sau în cazul persoanelor sensibile şi neobişnuite să bea . În această stare se intră rapid în comă, iar colapsul circulator care intervine provoacă decesul.

Alcoolismul cronic apare prin consumul în timp îndelungat, acesta determină dependenţă şi provoacă tulburări neuropsihice; alcoolicul este iritabil şi predispus la violenţă.

Din punct de vedere psihic, dependentul de alcool manifestă o răceală emoţională, o alterare treptată a sentimentelor, indispoziţii frecvente şi schimbări bruşte a opiniilor. Alcoolul poate provoca tulburări neurologice şi neuropsihice: demenţă, crize epileptiforme, halucinaţii, depresii, tulburări de personalitate. Au de suferit, de asemenea, sistemul cardiovascular şi percepţia senzorială . Mai pot să apară: nelinişte interioară, agresivitate, iritabilitate, tulburări de somn, coşmaruri, lacune de memorie , depresie, frică, complexe de inferioritate ascunse uneori în spatele unei faţade de grandomanie, lipsa de voinţă, promite dar nu-şi ţine promisiunea, izolarea şi reducerea sferelor de interes, lipsa de igienă, decădere fizică şi psihică .