Bursa de valori

Bursa de valori

Bursa este simultan piata valorilor mobiliare si locul de intalnire a intermediarilor insarcinati cu operatiuni de vanzare sau de cumparare a acestor titluri, si al caror monopol il detine societatea bursiera. (Martin Lucien- « Banques et burses »1991)

Bursele de valori sunt piete oficiale unde se negaciaza valori mobiliare : actiuni,obligatiuni,bonuri de tezaur etc. (Peyrard Josette-« La bourse »-Paris 1996)

Bursa de valori este piata secundara,publica si reglementata, pentru valori mobiliare inscrise la cota sa (Defosse Gaston-« La Bourse de valeurs »1992)

Bursa de valori este o institutie cu personalitate juridica, care asigura publicului, prin activitatea intermediarilor, autorizatii, sisteme, mecanisme si proceduri adecvate pentru efectuarea tranzactiilor cu valori mobiliare si care constituie piata oficiala si organizata pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cota, oferind economiilor investite in ele garantia morala si securitatea financiara prin masurarea continua a lichiditatii respectivelor valori mobiliare (legea privind Valorile mobiliare si bursele de valori –Nr. 52/1994- M.O.210/ 11.08.1994).

Bursa de valori este piata oficial oraganizata pe care se efectueaza in mod public negocieri cu valori mobiliare a caror cotare este asigurata in mod cotidian (Encyclopedia Universalis- Paris 1984).

Bursa este o institutie unde se negociaza hartii de valori si valute straine sau unde se desfasoara tranzactii cu marfuri (Dictionarul explicativ al limbii române-Ed.Academiei 1975).

Bursa este o componenta principala a pietei financiare secundare, este o piata organizata , publica, avand menirea de a fi un loc al tranzactiilor pentru vanzarea si cumpararea de valori mobiliare (actiuni ,obligatiuni, bonuri de tezaur, valute, optiuni sau indici bursieri).

Menirea bursei este de a pune in valoare jocul liber al fortelor pietei, excluzand orice interventie extraeconomica, precum si orice tendinta provenita din afara sau din interiorul pietei, de manipulare a variabilelor pietei, in speta a pretului.De aceea se poate afirma ca bursa este mecanismul care se apropie cel mai mult de modelul teoretic al pietei pure si perfecte, asigurand formarea preturilor pe baza raportului ce se stabileste in fiecare moment intre cerere si oferta si reflectand in permanenta realitatea economica.

In acest sens, pentru ca o marfa sau o hartie de valoare sa poata face obiectul tranzactiilor de bursa, trebuie sa fie indeplinite o serie de conditii :oferta trebuie sa fie ampla si trebuie sa provina de la un numar suficient de mare de ofertanti ;cererea trebuie sa fie sovabila si relativ constanta ;preturile nu trebuie sa faca obiectul unor masuri administrative de control ; trebuie sa fie asigurata transparenta informatiilor privind piata.

Functia centrala a bursei este tocmai de a stabili zilnic nivelul pretului, adica punctul de echilibru al pietei, acel pret care asigura volumul maxim al tranzactiilor. Prin aceasta functie a sa, bursa devine un reper al intregii activitati economice, sursa a informatiei de baza pentru agentii economici- nivelul pretului. Mai mult, prin functionarea permanenta –spre deosebire de licitatii,care au un caracter periodic- bursa exprima chiar continuitatea proceselor economice, caracterul neintrerupt al tranzactiilor comerciale si financiare.Bursa se deosebeste de tranzactiile particulare efectuate intamplator prin negocieri intre parteneri determinati, ea reprezinta tranzactia in genere, dincolo de modul particular in care aceasta se realizeaza.

In concluzie, bursele sunt piete specifice, mecanisme de concentrare a cererii si ofertei pentru anumite categorii de marfuri ori pentru valori, in scopul realizarii de tranzactii intr-un cadru oragnizat si in mod operativ, in conditii de libera concurenta.

Astfel, bursa este o piaţă pe care se desfac mărfuri şi valori mobiliare, după o procedură specifică. Organizarea şi funcţionarea ei se face, în economia contemporană, potrivit unor reglementări juridice, printre care şi supravegherea de către stat. Bursele se clasifică după mai multe criterii: varietatea tranzacţiilor: generale şi specializate; obiectul activităţii: de marfă, complementare comerţului internaţional (burse de asigurări şi burse de navlu), de valori mobiliare şi valutare; numai ultimele două sunt pieţe financiare şi numai penultima este piaţă secundară de capital; forma de organizare: private şi de stat; modul de admitere a participanţilor: cu acces limitat (are specific „ringul”, locul unde se finalizează tranzacţiile şi la care au acces numai agenţi autorizaţi; ,,stock exchange’’) şi cu acces nelimitat (numită „over the counter” sau OTC, în care tranzacţiile se fac informatizat prin intermediul unei reţele de calculatoare de largă acoperire şi cu mari facilităţi de acces, astfel încât, practic, oricine are acces la un calculator inclus în reţea poate formula cereri şi oferte de titluri, poate tranzacţiona).

Bursele de valori au debutat în secolul al XIV-lea la Bruges (Belgia) şi s-au cristalizat ca instituţii perene la Anvers (Belgia, 1531), Londra (1564), Paris (1724), New York (1817), Bucureşti (1881) etc. Astăzi, cele mai mari burse de valori sunt New York Stock Exchange (peste 3000 de societăţi cotate), London Stock Exchange (circa 2900 de societăţi cotate), Kabuto Cho Tokio (114 societăţi cotate). Primele 24 de burse din lume (incluzând pe lângă cele menţionate şi pe cele din Paris, Milano, Zürich, Frankfurt, Amsterdam, Bruxelles, Sydney, Madrid, Lisabona, Viena, Buenos Aires, Singapore, Stockholm, Berlin) cotează peste 1000 dintre cele mai mari societăţi comerciale din lume.

Bursa de valori este o instituţie a pieţei secundare de capital la care se tranzacţionează titluri (valori) mobiliare. În obiectul ei de activitate se includ hârtiile de valoare, valutele şi metalul preţios.

Bursa de valori are funcţia de a concentra cererea şi oferta de valori mobiliare, de a asigura tranzacţionarea lor operativă, de a înregistra şi de a face publice cursurile de vânzare/cumpărare. Rolul ei revine la mobilizarea capitalului financiar, la redistribuirea lui (pe ramuri economice şi chiar pe ţări), la informarea publicului privind starea şi tendinţele pieţei, la elaborarea de analize economice şi predicţii ale evoluţiei economiei (pe care adesea le comercializează). Organizarea şi funcţionarea ei sunt precizate prin lege şi prin regulamentul propriu, care stabilesc riguros locul şi rolul participanţilor, ca şi modul de efectuare a tranzacţiilor.

Functiile bursei in economie

Pietele secundare pentru titluri financiare- pietele bursiere- pot fi organizate in doua modalitati : sub forma de burse de valori (in engleza: stock exchanges) sau sub forma de piete interdealeri sau « la ghiseu » (engleza :over-the-counter OTC), numite si piete de negocieri.

Bursa de valori se defineste prin existenta unei institutii care dispune de spatii pentru tranzactii, unde se concentreaza cererea si oferta de titluri financiare si se realizeaza negocierea, contractarea sau executarea contractelor in mod deschis, in conformitate cu un regulament cunoscut.Acest mod de organizare a pietei de valori presupune centralizarea tranzactiilor cu titluri financiare,prin intermediul unui mecanism care asigura accesul direct si continuu al clientilor la informatiile de piata si efectuarea operatiunilor bursiere exclusiv in cadrul acetui mecanism. In mod traditional,aceasta s-a realizat prin concentrarea ordinelor de vanzare /cumparare intr-un anumit spatiu- sala de negociere a bursei- si efectuarea tranzactiilor de catre un personal specializat –agentii de bursa. In prezent, prin utilizarea mijloacelor electronice de transmitere si executare a ordinelor, tranzactiile se pot realiza fara prezenta efectiva a agentilor de bursa.

In practica diferitelor tari, cele doua modalitati –clasica si moderna- se imbina (ex :Bursa de Valori de la New York-new York Stock Exchange sau NYSE, la Bursa de Valori de la Tokyo- Tokyo Stock Exchange,TSE) sau se uilizeaza numai tranzactiile electronice (Bursa de Valori de la Londra –international stock Exchange,ISE). In toate cazurile,insa, ramane ca o caracteristica a burselor de valori faptul ca, in esenta, toate informatiile de piata in legatura cu preturile si operatiunile sunt centralizate intr-o singura locatie (sala de negocieri).