Calitățile psiho-morale și profesionale ale cercetătorului european

CAPITOLUL 1 - CALITATILE PROFESIONALE SI PSIHO-MORALE ALE UNUI MANAGER EUROPEAN PERFORMANT Managerul european performant este acea persoana, de regula, care si-a croit drum spre posturile pe care le detin pe baza calitatilor personale si a unor merite deosebite in exercitarea activitatii manageriale. Stilul de management poate fi definit prin totalitatea particularitatilor caracteristice activitatii managerului, a modalitatilor specifice de a gandi, de a se comporta si actiona, felul in care acesta intervine in activitatea subordonatilor, capacitatea lui de a se adapta la diferitele situatii, utilizand metode si tehnici potrivite. Una dintre principalele responsabilitati ale managerilor este de a decide directia viitoare de dezvoltare a organizatiei, unde ar trebui sa ajunga in viitor si cum sa ajunga acolo. A planifica viitorul este insa o sarcina foarte dificila, avand in vedere incertitudinile si schimbarile continue din mediu. Inceputurile managementului stiintific, prima jumatate a secolului XX (1900-1950), sunt rezultatul intensificarii preocuparilor privind utilizarea metodei stiintifice in analiza si interpretarea proceselor economice concrete. Aceasta etapa a fost marcata de activitatile practice si lucrarile lui F.W. Taylor, Henri Fayol, Frank si Lillian Gilbreth, Max Weber, Elton Mayo si altii. Etapei a doua ii este asimilat managerul profesionist tehnocrat.Din punct de vedere doctrinar, in aceasta etapa se inscriu integral ideile si principiile scolii clasice universale si partial scoala relatiilor umane, prin cercetarile initiale in 1924 de Elton Mayo, cu denumirea de “Studiile Hawthorne“, cercetari care au avut ca obiectiv initial studiul relatiei dintre mediul muncii si productivitatea muncitorilor, subliniind pentru manageri atat importanta individului, cat si a grupului de munca. Managementul stiintific contemporan incepe cu abordarile moderne si interdisciplinare specifice perioadei de relansari economice globale care au urmat dupa incheierea celui de-al doilea razboi mondial. Etapei a treia ii este asimilat managerul vizionar-organizator, cu educatie interdisciplinara, constient de avantajele practicarii stilului managerial democratic-participativ. Din punct de vedere doctrinar, in aceasta etapa se inscriu ideile si principiile scolii relatiilor umane, a doctrinei cantitative, a scolii sistemelor sociale (sistemice), etc. Etapa a fost

4

marcata de lucrarile lui D. McGregor, W.G. Ouchi, A. Maslow, Ch. Barnard, Peter Druker si altii. Specificul managementului contemporan este ca acesta se desfasoara in echipa, deciziile importante (strategice) elaborandu-se participativ, in grupuri. 1.1. PROFESIUNEA DE MANAGER PRIN INTERMEDIUL RELATIILOR UMANE Managerul este persoana abilitata prin pregatire si prin experienta sa administreze, sa ordone, sa conduca, sa antreneze, sa dirijeze, sa explice, sa influenteze, sa integreze, sa clarifice, sa faca cunoscut, sa admita si sa contribuie la perfectionarea pregatirii subordonatilor. Managerul este responsabil de toate activitatile care se desfasoara in cadrul organizatiei pe care o reprezinta. Dupa caz, postura managerului este aceea de comandant sau de moderator in procesul de antrenare a personalului; managementul modern presupune acordarea increderii angajatilor, investirea acestora cu autoritate (limitata) si antrenarea lor intr-un dialog multiplu care sa conduca la realizarea indicatorilor de calitate anticipati. Asadar, functia de comanda propriu-zisa este inlocuita treptat prin functia de antrenare. Functia de antrenare reprezinta ansamblul actiunilor prin care un manager influenteaza activitatea colaboratorilor sai, prin satisfacerea nevoilor care ii motiveaza, in vederea atingerii obiectivelor adoptate. In abordarea practica a relatiei manager - subordonati se pleaca de la principiile deja prezentate, de prima importanta: - pozitia de lider a managerului poate fi asigurata numai daca latura formala a puterii (autoritatea) se conjuga cu latura informala a puterii (capacitatea de influenta); - asigurarea unui flux coerent si continuu de informatii pe verticala (intre diferitele niveluri de decizie) si pe orizontala (pe acelasi palier decizional); - asigurarea accesului subalternilor la manageri; - adoptarea deciziilor, in conformitate cu obiectivele organizationale si cu interesele salariatilor; - dupa adoptarea deciziilor, toti salariatii trebuie sa contribuie la aplicarea acestora; - respectarea principiului echitatii privind recompensele;

5

- asumarea responsabilitatii la toate nivelurile de conducere sau de executie. Stilul managerial constituie un ansamblu de calitati profesionale, organizatorice, morale si de personalitate care se manifesta mai mult sau mai putin in activitatea zilnica si in anumite imprejurari relevante (cu caracter repetabil sau nu) si care este caracterizat printr-un inalt grad de stabilitate in timp. Stilul de conducere al unui manager performant european trebuie sa fie un amestec intre stilul autoritar, democratic si cel permisiv, dar luand din fiecare stil doar calitatile pozitive nu si pe cele care ar afecta productia sau preocuparea pentru oameni.