Caracteristicile înteprinderii inovative

CARACTERISTICILE ÎNTEPRINDERII INOVATIVE

Din ce în ce mai multe companii acordă o importanță tot mai mare inovării, cercetării fundamentale, cercetării aplicative și transferului tehnologic. În acest sens, în acordurile internaționale și în documentele europene se acordă un spațiu distinct inovării. Inovarea se află în centrul creșterii economice, fiind catalizatorul acesteia, și devenind totodată un factor al competitivității. Companiile care au succes și înregistrează creșterea cea mai rapidă sunt acele companii care utilizează în activitatea curentă soluții inovative și tocmai de aceea o proporție semnificativă a veniturilor acestor companii este generată de produse și servicii noi sau îmbunatățite calitativ. Schimbările rapide ale caracteristicilor piețelor externe, precum și cele din domeniul tehnologic sunt provocări pentru inovații mai frecvente și mai rapide, concretizate în produse, procese și tehnologii noi.

1. NOȚIUNEA ȘI CARACTERISTICILE ÎNTEPRINDERII

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, orice formă de organizare a unei activități economice, autonomă patrimonial și autorizată potrivit legilor în vigoare să facă acte și fapte de comerț, în scopul obținerii de profit prin producerea de bunuri materiale și vânzarea acestora pe piață sau prin prestări de servicii, în condiții de concurență se numește întreprindere.

Întreprinderea este o organizație umană în care se combină factori de producție în vederea obținerii de bunuri și servicii. Ea reprezintă un agent economic, persoana juridica, în care elementele de natura materială, financiară si umnă se combină în scopul realizării unor obiective.

Întreprinderea se caracterizeaza prin trei trăsături de baza:

- unitatea tehnico-productiva;

- unitatea organizatorico-administrativă;

- unitatea economico-socială;

Unitatea tehnico-productiva se concretizeaza prin legăturile organice dintre diversele verigi de producție ale întreprinderii, tratate prin prisma rolului acestor verigi in realizarea activitatilor funcțiunii de producție, a echi pamentelor tehnologice aflate in dotarea lor, a raporturilor cantitative si cali tative care se stabilesc intre ele.

Unitatea organizatorico-administrativă se concretizeaza in legăturile or ganice dintre elementele întreprinderii care o definesc sub raportul organiza rii si administrarii ei, permitandu-i acesteia sa-si desfasoare activitatea ca un organism unitar.

Unitatea economico-socială se materializează in legăturile organice din tre componentele întreprinderii care o definesc din punct de vedere econo mic si social, asigurănd funcționarea ei ca o entitate distincta, preocupata de îndeplinirea funcțiunilor sale si de realizarea obiectivelor prestabilite.

Întreprinderile reprezintă veriga principală a economiei unei țări, având la bază producerea bunurilor sau prestarea serviciilor de care consumatorii au nevoie. Fiecare antreprenor își administrează întreprinderea conform politicii și principiilor după care se conduce, iar asupra acestora influențează desigur și tipul întreprinderii. În prezent există un număr foarte mare de întreprinderi, mici, mijlocii, individuale, în nume colectiv, cu răspundere limitată și încă multe alte tipuri. Aceste clasificări sunt făcute cu scopul de a delimita organizațiile, pentru a se identifica tipul întreprinderii și pentru a preciza modul de conducere și administrare a acesteia. De asemenea, este necesară determinarea tipului de întreprindere pentru efectuarea unor analize complexe în cadrul economiei naționale pentru o anumită perioadă de timp.

2. NOTIUNEA DE INOVARE ȘI TRĂSĂTURILE ACESTEIA

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, inovarea reprezintă acțiunea de a inova și rezultatul ei. Totodată a inova insemna a face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi.

Termenul ,,innovation″ în limba engleză definește, concomitent, atât procesul de inovare, cât și rezultatul acestui proces, alfel se impune delimitarea între, pe o de parte semnificația inovării ca proces și pe de altă parte, rezultatul procesului de inovare , materializat sub forma inovației.

Ca proces, inovarea reprezintă un ansamblu de activități cuprinzand dezvoltarea tehnologică, pregătirea fabricației și producția propriu-zisă, ca etape principale într-un sistem de interacțiuni, cu schimburi intre diversele funcțiuni ale întreprinderii și între diverși participanți, ale căror experiențe, cunoștiințe și abilități sunt iîmbogățite și au ca rezultat o inovație.