Cerere - ofertă - preț

Cererea şi oferta sînt componentele de bază ale mecanismului regulator al pieţei. Raportul dintre cerere şi ofertă, reflectă foarte clar şi, în acelaşi timp sintetic situaţia pieţei, a fiecărui segment al acesteia. Oferta cu cererea interacţionează în determinarea preţului la care vînzătorii sînt dispuşi să ofere acea cantitate de bunuri pe care cumpărătorii o doresc şi sînt dispuşi să o cumpere. Ele se găsesc în relaţii de cauzalitate reciprocă, una reprezentînd în raport cu cealaltă, deopotrivă cauză şi efect. Sensul lor poate fi pe deplin lămurit numai considerîndu-le părţi ale unui tot organic.

Cînd prin interacţiunea dintre cerere şi ofertă, se determină pentru un bun oarecare, atît preţul cît şi cantitatea cerută şi oferită, atunci piaţa bunului respectiv se găseşte în echilibru. Cantitatea şi preţul la care piaţa unui bun se echilibrează se numesc cantitate de echilibru şi preţ de echilibru.

Să presupunem următoarea situaţie la un bun oarecare:

Preţ/Kg.( $ ) Nr. Kg.

oferite pe

lună Nr. Kg.

cerute pe

lună Surplus ( + )

Sau lipsă ( - ) Schimbarea de preţ cerută pentru stabilirea ecilibrului

5,0

4,0

3,0

2,5

2,0

1,0

120.000 –

110.000 –

90.000 –

78.000 –

60.000 –

20.000 –

20.000 =

40.000 =

60.000 =

78.000 =

90.000 =

130.000 = + 100.000

+ 70.000

+ 30.000

0

-30.000

-110.000 scade

scade

scade

nu se schimbă

creşte

creşte

La preţul de 5$ kg, avantajele sînt pentru ofertanţi şi dezavantajele pentru cumpărători. Oferta este deci mai mare decît cererea, fapt pentru care preţul reacţionează prin scădere. Din treaptă in treaptă se ajunge cu preţul la 2,5 $/kg, unde se stabileşte echilibrul dintre cerere şi ofertă pentru bunul în discuţie .

În echilibru, curbele ofertei şi ale cererii sînt în balanţă, iar preţul şi cantitatea nu au tendinţe de schimbare. Dacă preţul bunului în discuţie este mai mare sau mai mic decît preţul de echilibru, forţele pieţei acţionează în direcţia atingerii echilibrului. La preţul de echilibru, intenţia cumpărătorilor coincide cu intenţia vînzătorilor. Deci, în echilibru, decizia cumpărătorilor nu este influenţată de surplusul de cerere, iar decizia vînzătorilor nu este influenţată de surplusul de ofertă. Absenţa surplusului de cerere ca şi surplusului de ofertă asigură stabilitatea preţului de echilibru. În aceste condiţii, piaţa bunului respectiv este în echilibru.

Modificarea cererii şi a ofertei şi ieşirea din echilibru au loc atunci cînd intervin factorii de influenţă în fiecare caz în parte.