Consecințele crizei economice dintre 1929-1933

INTRODUCERE

Ultimele zile ale lunii octombrie 1929 marchează începutul crizei economice care a afectat întreaga lume modernă a timpului. Criza a fost intens discutată în literatura economică, având în vedere dimensiunile si consecințele acesteia. Criza economică de supraproducție dintre anii 1929-1930, declanșată prin crahul bancar de la New York a afectat și România. Aici au acționat o serie de factori agravanți, specifici legați de structura economiei noastre, de creșterea în proporții alarmante a decalajului dintre veniturile populației și prețuri, a decalajelor dintre export și prețurile la importuri, căci, presată de obligațiile financiare externe România era obligată să forțeze un export în pierdere.

În țara noastă criza a început printr-o criză agrară încă din 1928 și prin intermediul sferei financiare (impozite, bugete, datorie publică) s-a propagat în toate celelalte sectoare ale vieții economice. Semnalele crizei economice au apărut în unele sectoare industriale încă din 1928, dar în 1929 ele izbucnesc. Criza s-a manifestat prin creșterea stocurilor, urmată de reducerea producției în medie cu 42%. Marea depresiune din 1929-1933 a fost un fenomen global care a cunoscut diverse aspecte și grade de intensitate, de la o țară la alta. Prin urmare, acea perioadă a prezentat o criză financiară, o criză a producției și a comerțului și una socială; toate acestea au avut efecte directe asupra evoluției industriale a României. După creșterea rolului industriei în economia de bază în anii 1920, criza economică a întrerupt temporar această dezvoltare și a fost reflectată inițial colapsul veniturilor, prețurilor, investițiilor, un număr înmulțit de falimente și o creștere rapidă a șomajului. Între timp, producția industrială a României a scăzut continuu până la atingerea maximului său, în 1932, când a reprezentat mai puțin de jumătate din producția industrială obținută în 1929.

I. Cauzele si efectele crizei din 1929 in America

În Statele Unite ale Americii, după sfârșitul Războiului Mondial, economia a intrat într-o nouă fază. Dezvoltare științifică fără precedent și inovațiile tehnice din timpul războiului și imediat după aceea, au creat o distanță semnificativă între capacitatea de creare a industriei de produse competitive și capacitatea angajaților de a le cumpăra, în timp ce rata de economii a populației cu venituri peste medie înregistrează valori mai mari decât oportunitățile de investiții în creștere, ceea ce duce la un inedit de creștere a prețurilor activelor, în principal stocurilor și bunurilor imobiliare.

În ceea ce privește bursa, aceasta a crescut dramatic pentru opt ani, până în 1929, perioadă în care a crescut cu peste 600% (de la 63,9 puncte în 24 august 1921, la 381,17 puncte pe 4 Septembrie 1929, iar cauzele identificate pentru acest fenomen sunt: numărul tot mai mare de investitori, rata de economii în creștere, politica monetară ieftină, investițiile companiilor au creat supraproducție, lipsa reglementărilor privind bursa, psihoza consumului.

Unii economiști americani de azi, printre care și Milton Friedman, consideră că sistemul Rezervelor Federale poartă o mare răspundere prin reducerea masei monetare într-un moment în care băncile aveau nevoie de lichidități pentru criza din sistemul bancar care a precedat criza de supraproductie. În perioada crizei în SUA volumul producției industriale ajunge în anul 1932 să reprezinte 53,8% din volumul producției anului 1928. Pînă în 1932 au dat faliment 110.500 întreprinderi industriale și comerciale, iar numărul falimentelor bancare a ajuns la 10.000, șomajul afecta 12.000.000 de persoane. În agricultură numeroși fermieri au dat faliment, nemaiavînd creditele contractate la banci. Criza în Europa s-a declanșat în 1930 și s-a accentuat în anul următor prin masiva retragere a capitalurilor americane din economia europeană.

Pe măsură ce efectele Depresiei au căzut în economia SUA, milioane de oameni și-au pierdut locul de muncă. Până în 1930, erau 4,3 milioane de șomeri; până în 1931, 8 milioane; iar în 1932 numărul crescuse la 12 milioane. Până la începutul anului 1933, aproape 13 milioane erau fără loc de muncă, iar rata șomajului era de 25% la uimitor. Cei care au reușit să își păstreze locul de muncă au luat adesea reduceri de salariu de o treime sau mai multe.

Americanii fără muncă au umplut linii lungi, cerșeau mâncare sau vindeau mere în colțurile străzii. Un asistent social din Chicago a scris că „Am văzut dorința și disperarea mergând pe străzi, iar prietenii noștri, familii sensibile, înflăcărate, reduse la sărăcie.

În octombrie 1929, bursa de pe Wall Street s-a prăbușit cu 40% în termen de o săptămână. Astfel, investitorii au rămas în memoria cu doua „zile negre”: 24 octombrie - Joia Neagră - o tendință a pieței bursiere (în creștere) într-o „piață bearish” (trend descendent) și, în special pe 29 octombrie, Marți, a reprezentat cea mai devastatoare zi din istorie in piață, deoarece toată creșterea bursei din anul precedent a fost anulată. Numai în perioada de timp din 29 octombrie până la 13 noiembrie, 30 miliarde de dolari s-au evaporat pe piața bursieră, comparativ cu suma totală cheltuită în primul război mondial. În trei ani, bursa a pierdut 89% din valoarea sa, scăzând de la 381,17 puncte din 4 septembrie 1929 la 5 iulie 1932. Au avut nevoie de 26 de ani pentru a atinge apogeul înregistrat înainte de criză.

Prima fază - perioada cuprinsă între octombrie și decembrie 1930 când băncile americane au arătat primele semne de slăbiciune și lipsă din orice garanție pentru depozite a rezultat răspândirea rapidă a panicii. A doua fază, perioada cuprinsă între iunie și decembrie 1931, care a fost precedată de prăbușirea celei mai mari bănci austriece, KreditAnstalt (mai 1931), când criza a ajuns la sistemul de bancă europeană. În 1931, indicele prețurilor din SUA a scăzut cu 9,4%, industria indicele de producție a scăzut cu 15%, oferta de bani M1 a scăzut cu 5,7%, iar ratele dobânzilor au rămas constante la 11,3%.