Extras din referat
Scurta introducere
Perioada 1929-1933 reprezinta, în esenta, esecul dezastruos al tentativei si al efortului de a restabili componentele esentiale ale doctrinei liberale în economie. Criza a reînviat dificultatile aparute dupa 1918, determinând domolirea valului de idealism wilsonian de fraternitate umana si avand in vedere faptul ca resortul moral al colectivitatii a fost prea slab pentru a rezista adversitatilor si perspectivei sumbre care aparea la orizont. Concludent este faptul ca unele din manifestarile crizei au continuat si dupa încheierea perioadei, fenomen ilustrat de faptul ca în vreme ce societatile industrializate au iesit mai repede din impas, marile dificultati în agricultura nu au încetat sa afecteze în special statele slab dezvoltate din vasta regiune cuprinsa între Marea Baltica si Marea Neagra.
De asemenea, nu este exagerata afirmatia ca urmarile politice ale crizei economice mondiale au fost mai puternice si mai nefaste pentru omenire decât consecintele ei economice; criza a favorizat, pe de o parte, revizionismul manifestat într-o forma din ce în ce mai agresiva, iar pe de alta, a pus în dificultate democratiile, care au lasat cale libera dictaturilor, dând prin aceasta o coloratura sumbra vietii internationale si cele mai negre temeri în ceea ce priveste viitorul.
Dovada elocventa o constituie ascensiunea fulgeratoare a lui Hitler si a national-socialismului german, a caror forta, pâna la aparitia crizei, era neglijabila. Temerile politice au împiedicat cooperarea economica, esentiala în redresarea si restaurarea încrederii. Preocuparile pentru îndepartarea dificultatilor materiale si financiare au distras atentia oamenilor de stat de la pericolele politice iminente si au izolat natiunile, prejudiciind speranta de securitate.
Marea Depresiune, puternica criza economica dintre anii 1929-1933,a fost un fenomen mondial ce a cunoscut aspecte si grade de intensitate
diferite de la tara la tara. În aceasta perioada s-au manifestat concomitent
criza financiara, criza productiei si a schimburilor comerciale, criza sociala.
Crahul bursier din octombrie 1929 s-a transformat într-o lunga
depresiune economica, faptul care a întunecat întreaga perioada a anilor ’30
si s-a reflectat initial în prabusirea productiei, a investitiilor, a preturilor si
veniturilor, ca si a comertului international, dar si prin înmultirea
falimentelor si cresterea vertiginoasa a somajului. Catastrofa bursiera din
1929 a fost consecinta logica a boom-ului speculativ început în 1926: atrasi
de perspectiva unor câstiguri rapide si cu atât mai facil de obtinut cu cât se
puteau cumpara actiuni pe credit (4/5 dintre acestea fiind cumparate pe
credit în 1929), speculatorii s-au înmultit, ajungând sa reprezinte aproape
6% din totalul populatiei americane.
Fonduri de toate provenientele (întreprinderi, banci, particulari) mai
mult sau mai putin bine canalizate de societatile specializate – investments
trust – si de brokeri au împins valorile bursiere la o crestere exagerata.
Reteaua bancara a SUA, eterogena si dezechilibrata, în conditiile în
care 1% din banci detineau peste 50% din sumele depozitate, s-a dovedit
absolut incapabila sa stapâneasca aceasta situatie anormala. Între 1926 si
1929, volumul împrumuturilor destinate speculatiilor a crescut de la
2,5 miliarde dolari la 6 miliarde, indicele valorilor bursiere crescând în
aceeasi perioada de la 100 la 2161. Aceasta crestere a depasit în mod evident
evolutia valorii reale a întreprinderilor, al caror capital sau cifra de afaceri
nu au putut creste de doua ori în trei ani. Treptat dividendele s-au subtiat în
raport cu valoarea actiunilor si aceasta scadere a ratei profitului a determinat
investitorii la revânzarea actiunilor.
La rândul sau, guvernul american, îngrijorat de acest exces
speculativ a favorizat cresterea dobânzilor pe termen scurt, acestea depasind
pragul „psihologic” de 10%, situatie care a antrenat pierderea încrederii în
rândul operatorilor bursieri.
Miscarea de revânzare a fost astfel amorsata si a capatat rapid o alura
catastrofica, culminând la 24 octombrie 1929 când 12 milioane de actiuni au
fost puse în vânzare, cursul acestora prabusindu-se însa în conditiile în care
cumparatorii nu au aparut.
Criza creditului, consecinta imediata a crizei bursiere a antrenat criza
productiei industriale în dublu sens: pe de o parte, prin aceea ca a limitat
posibilitatile de finantare si a îngreunat reluarea procesului de productie, iar
pe de alta parte a diminuat consumul, larg sustinut prin credite în anii ’20.
Scaderea cererii solvabile a determinat sporirea dimensiunii stocurilor de
marfuri si a impus reducerea sau stoparea productiei.
Criza s-a declansat în SUA, de unde s-a raspândit ulterior – din 1931 –
pe plan mondial prin intermediul schimburilor comerciale si financiare.
Argumentele lui Milton Friedman demonstreaza ca SUA este tara de
origine crizei: „Dovada cea mai importanta a faptului ca recesiunea s-a
extins din Statele Unite în restul lumii, mai degraba decât în sens invers,
consta în miscarea aurului. În 1929, Statele Unite se bazau pe etalonul-aur,
în sensul ca pretul oficial al aurului (20,67 dolari pentru uncia de aur fin)
fixat de guvernul american asigura vânzarea sau cumpararea la cerere.
Multe alte tari se bazau pe asa-numitul standard de schimb
Preview document
Conținut arhivă zip
- Criza Economica1929-1933 - Istoria Economica
- Bibliografie.doc
- Criza Economica1929-1933 - Istoria Economica.doc