Considerații Economice în Opera lui Dimitrie Cantemir

Domnitor luminat și patriot,gânditor umanist și erudit de talie europeană,având o cultură enciclopedică,Dimitrie Cantemir a lăsat în urma lui o vastă și impresionantă operă filozofică,istorică și artistică,în cuprinsul căreia se găsesc numeroase și interesante idei economice.

“Descrierea Moldovei”(1716) cuprinde cele mai interesante contribuții ale lui D.Cantemir la dezvoltarea gandirii economice despre feudalismul din Moldova,prefigurând,într-o anumită măsura trecerea spre modernitate.Această lucrare reprezintă o monografie geografică,istorică,socială,politică,economică și culturală a țării lui de baștină,elaborate la cererea Academiei de Știinte din Berlin care l-a ales ca membru activ al ei,drept recunoaștere pentru erudiția sa remarcabilă și opera sa diversă și valoroasă.Dimitrie Cantemir continuă,pe o treaptă superioară,ideile cronicarilor din secolul anterior(XVII).

Concepția umanistă și elementele raționaliste din gândirea lui D.Cantemir,ca și poziția lui ideologică în multe privințe radicale(adversar al dominației otomane,critic al abuzurilor boierilor ,susținător al nevoii de reformare a statului feudal etc.),plasează gândirea lui la granița dintre evul mediu și epoca modernă,el devenind astfel un precursor al iluminismului.

Printre problemele economice mai importante la care s-a referit D.Cantemir menționăm:originea marii proprietăți funciare feudale,raporturile antagoniste dintre țărani și boieri,politica fiscal arbitrară a statului feudal,înrobitoare pentru țărani,rolul de frână al dominației turcești pentru economia țărilor romane prin tributul greu care trebuia plătit ,precum și importanța economiei bănești și a comerțului exterior pentru sporirea rezervei de bani și metale prețioase a tării.

Astfel, în analiza genezei marii proprietăţi funciare boiereşti şi a relaţiilor de dependenţă a

ţăranilor faţă de boieri, el pune un accent deosebit pe “daniile domneşti” şi pe aducerea unor ţărani şerbi din ţările învecinate. În acelaşi timp, el relevă împrejurări care au dus la extinderea marilor proprietăţi funciare boiereşti şi la transformarea ţăranilor liberi în şerbi, când scrie despre “răzeşii care şi-au înstrăinat moşia lor strămoşească din pricina sărăciei şi care asemenea au fost siliţi cu strâmbătate să-şi pună grumazul în jugul şerbiei”.

Totodată, deşi susţine rânduielile feudale, D. Cantemir dezvăluie abuzuri ale boierilor şi

statului feudal, arătând că “ţăranii sunt siliţi să muncească cu sârguinţă pentru stăpânii lor; nu li se hotărăşte dinainte cât să lucreze, ci stă la bunul plac al stăpânului să hotărască câte zile trebuie să fie puşi la muncă” şi că ţăranul “plăteşte atâtea dări, câte voieşte domnia să-i pună; la aceasta nu se hotărăşte nici felul şi nici sorocul de plată”. Ca urmare, conchide el, ţăranii moldoveni “sunt cei mai nenorociţi ţărani din lume”.

D. Cantemir consideră că dominaţia otomană constituie o mare piedică în calea dezvoltării

economice a ţării, a punerii în valoare a resurselor acesteia în folosul locuitorilor săi. Tributul şi alte obligaţii către Poarta Otomană şi diferiţi demnitari ai acesteia, precum şi desele schimbări de

domnie, însoţite de creşterea tributului perceput la fiecare schimbare, îi afectează în mod deosebit pe ţărani, întrucât toate obligaţiile acestora “nu sunt hotărâte după puterile supuşilor, ci după măsura lăcomiei turcilor” şi “ambiţia celui ce năzuieşte la domnie”. Iar scurgerea peste hotarele ţării a unor imense sume de bani, pe care “trebuie să-i dea ţara, nu domnul din punga sa”, limitează posibilităţile de acumulări băneşti şi, deci, dezvoltarea activităţilor economice, cu toate că ţara dispune de numeroase bogăţii.

D. Cantemir scrie: “Aceste locuri par nişte grădini dintre cele mai frumoase; câmpiile dau

din belşug roade", iar “munţilor noştri nu le lipseşte nici bogăţia obişnuită a munţilor, adică

mineralele. Numai din pricina cumpătării domnitorilor şi a lipsei de săpături în munte nu s-au putut face săpături mai înainte. În vremea noastră, lucrul îl împiedică cunoscuta lăcomie a turcilor şi teama ca nu cumva, săpând după bogăţii, să-şi piardă odată cu ţara şi truda şi roadele ei“.

Imperativul dobândirii independenţei ţării este însoţit de ideea unirii tuturor românilor de pe

teritoriul Daciei, “pe care acum Ţara Moldovei, Ţara Românească şi Ardealul stau”.

Criza economică şi socială profundă, generată de incursiunile militare externe (conflictul polono-turc purtat pe teritoriul Moldovei; incursiunile de jaf ale tătarilor şi ale cazacilor). Dincolo de efectele directe ale jafului asupra avutului populaţiei, ciocnirile militare şi campaniile de pradă au avut efecte negative grave asupra desfăşurării lucrărilor agricole, ceea ce a dus la o acută penurie de alimente, respectiv o creştere explosivă a preţurilor cerealelor.