Cota unică de impozitare - avantaje și dezavantaje

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaţie directă din partea statului

CONTEXTUL INTRODUCERII COTEI UNICE DE IMPOZITARE

România europeană trebuie să aloce resurse semnificative pentru susţinerea persoanelor defavorizate. În acelaşi timp însă, autorităţile trebuie să sprijine dezvoltarea economiei care să asigure veniturile necesare pentru satisfacerea nevoilor categoriilor sociale defavorizate.

Dezideratul României, ca ţară membră a Uniunii Europene, este recuperarea decalajului economic care o desparte de celelalte statele. Astfel, este deosebit de important în vederea implementării celor mai bune măsuri pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al tuturor cetăţenilor. Echitatea socială trebuie să deţină un loc prioritar în elaborarea strategiilor şi a politicilor publice pentru perioada următoare.

În contextul introducerii cotei unice de impozitare unul dintre principalele motive pentru care guvernul a introdus cota de impozitare de 16% îl reprezintă reducerea ponderii muncii la negru. Potrivit estimărilor CNP, numărul românilor care activa în economia la negru se ridica la aproape un milion.

Tot în acest context, reducerea evaziunii fiscale şi creşterea veniturilor la bugetul de stat, stimularea întreprinderilor să facă mai mult profit şi să realizeze noi investiţii, crearea de locuri de muncă mai bine plătite sunt câteva dintre principalele motive care au stat la baza introducerii cotei unice de impozitare de 16 la sută. S-a dorit stimularea întreprinderilor să aibă mai mult profit-unele să se recapitalizeze sau toate să se capitalizeze mai bine - ceea ce este în interesul economiei, al Guvernului şi al tării, deoarece aceşti bani se duc în învestiţii care creează mai multe locuri de muncă.

Pe de alta parte, pentru că există un nivel înalt de fiscalitate în ceea ce priveşte forţa de muncă, un alt motiv care a stat la baza introducerii cotei unice a fost impozitarea veniturilor, respectiv necesitatea de a scoate locurile de muncă la suprafaţă.

Este evident că ţara noastră are nevoie de un sistem de impozitare progresiv. România având nevoie de dezvoltarea unui mediu economic dinamic şi competitiv, capabil de a răspunde cerinţelor strategice de dezvoltare pe termen lung. În aceeaşi măsură, atitudinea favorabilă pentru redistribuirea resurselor publice către anumite segmente sociale contribuie la diminuarea discrepanţelor din societate şi la creşterea coeziunii sociale.

Impozitele directe pot fi grupate în impozite reale si impozite personale:

Impozitul pe venit, în cazul persoanelor fizice se calculeaza după 2 metode, şi anume:

Sistemul impunerii separate şi Sistemul impunerii globale

Prin comparatie reiese ca impunerea separata permite tratarea diferentiata a veniturilor in ceea ce priveste modul de asezare si nivelul cotelor de impozitare,deoarece difera in functie desursa de provenienta a veniturilor.

Cota unică de impozitare a veniturilor, va duce la creşterea deducerilor acordate pentru salarii brute de până la 10 milioane inclusiv şi la scăderea progresivă a deducerilor aferenteveniturilor salariale care depăsesc acest nivel.

Cota unică de impozitare implică înlocuirea setului complex al diferitelor tipuri de impozitare,în funcţie de venit, cu un sistem conform căruia statul va declara o rată unică de impozitare a tuturor veniturilor superioare unui plafon anterior stabilit.

În general, plafonul minim de impozitare este destul de scăzut, astfel încât să ofere „un stimulent” cetăţenilor care s-ar putea eschiva de la plata taxelor. Astfel, venitul global este impozitat o singură dată. În ceea ce priveşte taxa pe profit, se va aplica acelaşi sistem – o rată unică de impozitare pentru toate categoriile de profit. Ca o concluzie,succesul regimului cotei unice de impozitare depinde de nivelul acestei rate: cu cât aceasta este mai mică, cu atât mai eficientă tinde să devină.

După cum se poate observa din informaţiile de mai sus, deşi cota unică de impozitare nu reprezintă un leac universal la slăbiciunile economice ale unui stat, o serie de state europene, printre care şi câteva state membre UE, au introdus regimul „o singură taxă pentru toate tipurile de venit/profit”. Multe dintre aceste ţări se confruntă, însă, cu deficite bugetare substanţiale, iar pentru unele se impune alinierea statutului economic la cerinţele „zonei euro”.