Cultura organizațională și cultura națională

Ce este cultura organizationala?

Cultura organizationala este “liantul” care unește membrii unei organizatii, prin intermediul unor valori impartașite, unor dispozitive simbolice și a unor idei sociale Ea se manifesta in modul in care se muncește, se iau decizii, se creeaza relatii și, in general, se actionează in acea organizatie.

“Fundatia pe care se sprijina cultura organizationala este reprezentata de obicei de pilonii sai- valorile, misiunea si viziunea sa- traduse explicit si implicit in norme, credinte, practici, proceduri, obiceiuri de interactiune si comportament intre angajatii sai.”

Care sunt tipurile de organizatii?

Principalele tipuri de culturi organizaționale pot fi sintetizate astfel în funcție de diverse elemente de diferențiere (criterii):

Structura organizatiei

Principalele trăsături ale solidarității mecanice se referă la următoarele aspecte:părțile nu au mișcări proprii în întreg;legătura care unește individul cu organizația este analoagă celei dintre un obiect și persoana care-l posedă, iar individul nu-și aparține, ele este un lucru de care organizația dispune exclusiv;drepturile personale nu sunt distincte de cele reale;personalitatea individuală este absorbită de personalitatea organizației.

Solidaritatea organică care are trăsături exact opuse:fiecare individ are o sferă de acțiune care-i este proprie, este deci o personalitate;conștiința colectivă nu o absoarbe pe cea individuală;dependența fiecăruia este cu atât mai strânsă și, pe de altă parte, activitatea fiecăruia este cu atât mai personală cu cât ea este mai specializată.

Modelele de comunicare

Cultura organizațională de tip „high context” , în care comunicare între membrii organizației este scăzută, majoritatea informațiilor sunt conținute în contextul fizic sau internalizate de către individ, numai o mică parte a informațiilor fiind conținute în partea explicită, codificând de cele mai multe ori, prin limbaj, mesajul care se transmite.

Cultura organizațională de tip „low context” (în care majoritatea informațiilor sunt transmise printr-un cod explicit) sunt, în general, de origine germanică și scandinavă, în timp ce culturile organizaționale de origine latină, arabă și cele din Extremul Orient aparțin tipului „high context”.