Dezvoltarea Afacerilor Internaționale în România

În perioada de tranziţie, România s-a înscris pe direcţia deschiderii şi apropierii de economiile ţărilor dezvoltate, restructurarea şi reformarea economiei româneşti având loc printr-un proces de compactare a structurilor, de control al resurselor, de privatizare şi restructurare a sectoarelor economice, de asigurare a unui mediu de afaceri neutru, concurenţial.

În implementarea reformelor structurale, România a beneficiat de sprijin şi consultanţă din partea Uniunii Europene şi a instituţiilor financiare internaţionale: Banca Mondială (BM), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD) etc., prin programe multianuale de reformă a administraţiei publice, a justiţiei şi a sistemului bugetar, de sprijinire a privatizării şi restructurării băncilor şi a întreprinderilor de stat, de îmbunătăţire a mediului de afaceri, de asistenţă în pregătirea pentru integrarea în Uniunea Europeană.

Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie 2007, România a trebuit să realizeze o schimbare de opţiuni, de mecanisme şi instrumente de dezvoltare. S-a făcut trecerea de la controlul resurselor la dezvoltarea calitativă prin infuzie de capital şi investiţii, pe principiul competitivităţii. România a făcut trecerea de la abordarea sectorială, a politicilor economice, la abordarea multisectoriala, integrată, a obiectivelor de dezvoltare.

România se află într-un proces rapid de modernizare şi dezvoltare determinat de integrarea în structurile economice şi instituţionale ale Uniunii Europene precum şi de implicarea tot mai mult în fluxurile economice şi competiţia globală. Aceste procese generează investiţii importante (în proiecte de infrastructură, reformă instituţională şi administrativă, dezvoltarea mediului de afaceri, a tehnologiilor moderne şi a resurselor umane) şi necesită adoptarea de politici, mecanisme şi instrumente moderne, adaptate la specificul economiei româneşti dar acceptate pe plan european şi internaţional.

România a elaborat şi are în proces de implementare o multitudine de strategii sectoriale, realizate cu sprijinul instituţiilor financiare internaţionale. Aceste strategii sunt însă prea puţin coordonate şi implementarea lor depinde în prea mare măsură de resursele limitate, alocate. În acelaşi timp aceste strategii sunt mai puţin strategii de dezvoltare a diferitelor domenii de activitate şi ale economiei şi mai mult strategii de asistenţă, instruire şi consultanţă.

Rezultatul abordărilor strategice de până în prezent a condus la un nivel redus de realizare a proiectelor majore şi a programelor de dezvoltare a infrastructurii, de care România are nevoie, şi o slabă capacitate a administraţiei publice de a utiliza fondurile alocate pentru investiţii.

După aderarea la Uniunea Europeană, politica de atragere a invetiţiilor a reprezentat o prioritate pentru Guvernul României care şi-a asumat „respectarea înţelegerilor internaţionale în condiţiile susţinerii credibilităţii şi încrederii în mediul de afaceri românesc”.

În România, investitorii străini beneficiază de numeroase avantaje:

• o piaţă de desfacere de peste 20 milioane de locuitori;

• situare la intersecţia coridoarelor europene 4, 7 si 9;

• apropierea de pieţele din ţările din fosta URSS, Balcani, Orientul Mijlociu;

• forţă de muncă calificată, educată;

• resurse naturale;

• potenţial turistic;

• predictibilitatea mediului politic;

• membru NATO şi UE;

• factor de stabilitate în regiune;

• membru ONU, OSCE, WTO, BM, FMI, Consiliul Europei, OIF etc.;

• relaţii diplomatice cu 177 de state;

• acorduri bilaterale privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor;

• economie de piaţă funcţională;

• creştere economică sustenabilă;

• infrastructură cu largi posibilităţi dezvoltare;

• stabilitate şi dialog social, bazat pe parteneriat public-privat;

• legislaţie compatibilă cu acquis-ul comunitar.

Comerţul exterior al României s-a dezvoltat semnificativ, în condiţiile modernizării continue a structurii economice, în contextul aderării la Uniunea Europeană. Atât exporturile cât şi importurile au crescut. Ritmul de creştere a exporturilor a continuat să fie devansat semnificativ de cel al importurilor în ultimii ani, determinat de:

- Efectul aprecierii nominale a Leului faţă de Euro;

- Concurenţa acerbă a ţărilor asiatice, în principal ca urmare a liberalizării comerţului mondial cu produse textile;

- Trenarea activităţii în zona Euro, îndeosebi în Italia şi Germania, principalele pieţe de desfacere pentru produsele româneşti.

Ponderea lohn-ului în total exporturi este mare, lohn-ul din industria uşoară fiind înlocuit treptat de cel din industria constructoare de maşini, industria chimică şi de “subtretanţă” (co-producţie).