Dezvoltarea în Era Globalizării

Globalizarea, o forţă dominantă în ultima decadă a secolului XX, construieşte o nouă eră a interdependenţei între naţiuni, economii şi oameni. Sunt în continuă creştere contactele dintre oameni, graniţele dintre ţări nemaifiind o barieră – în economie, în tehnologie, în cultură şi guvernare. Dar, totodată globalizarea fragmentează procesele de producţie, piaţa muncii şi societatea. Deci, globalizarea are atât aspecte dinamice, inovatoare şi pozitive, cât şi aspecte de marginalizare, distructive şi negative.

Globalizarea nu este ceva nou, dar, în prezent, ea capătă trăsături distinctive. Limitarea spaţiului, condensarea timpului şi dispariţia frontierelor unesc viaţa popoarelor mai profund, mai intens, mai repede ca niciodată.

În prezent, interacţiunile dintre naţiuni şi oameni sunt tot mai adânci. Astfel:

- exporturile în lume au ajuns la 7 miliarde de dolari, reprezentând în medie 21% din PIB în anii 1990, faţă de 17% din valoarea cea mai mică a PIB-ului din anii 70.

- investiţiile străine directe au atins un vârf în anul 1997 de 400 miliarde dolari, de 7 ori mai mari decât în anii 70.

- schimburile pe pieţele de schimb valutar au crescut de la cca 10-20 miliarde dolari în anii 1970 la 1,5 trilioane dolari în 1998.

- împrumuturile efectuate de băncile internaţionale au crescut de la 265 miliarde dolari în 1975 la 2,4 trilioane dolari în 1994.

- turismul s-a dezvoltat continuu, numărul de turişti dublându-se din 1980 în 1996, de la 260 miliarde la 590 miliarde pe an.

- în ciuda restricţiilor severe, migraţia internaţională a continuat să crească.

timpul utilizat pentru convorbirile internaţionale a crescut vertiginos de la 33 miliarde de minute în 1990 la 70 miliarde minute în 1996 .

Mai mult de 1,5 trilioane dolari se schimbă acum zilnic pe pieţele lumii şi aproape o cincime din bunurile şi serviciile produse în fiecare an sunt comercializate. Dar, globalizarea înseamnă mai mult decât circuitul banilor şi al mărfurilor – ea înseamnă interdependenţa crescândă dintre oamenii lumii. Globalizarea este un proces ce integrează nu numai economia şi cultura, tehnologia şi guvernul. Oamenii de pretutindeni sunt implicaţi şi afectaţi de evenimente din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Falimentul din Thaibaht nu numai că a scos în şomaj milioane de oameni din sud-estul Asiei, dar a antrenat şi declinul cererii globale, ceea ce a dus la o slăbire a investiţiilor sociale din America Latină şi o creştere bruscă a costului importului de medicamente în Africa.

Globalizarea nu este un fenomen al secolului XX. Ea aminteşte de începutul secolului al XVI-lea şi de sfârşitul secolului al XIX-lea. Dar, în prezent, globalizarea este diferită:

Pieţe noi – schimburi internaţionale şi pieţe importante operează 24 din 24 h afaceri monetare de la distanţă într-un timp record.

Echipament nou – internet, telefoane celulare, reţele media.

Actori noi – Organizaţia Mondială de Comerţ (OMC), cu autoritate asupra guvernelor naţionale, corporaţiile multinaţionale cu o putere economică mai mare decât a multor state, reţele globale de organizaţii nonguvernamentale (ONG) şi alte grupuri, care transcend graniţele naţionale.

Reguli noi – tratate multilaterale, cu privire la comerţ, servicii şi proprietate intelectuală, întărite de tehnici solide, care să stabilească punţi între guvernele naţiunilor şi să reducă orizontul politicii naţionale.

Globalizarea oferă oportunităţi însemnate pentru evoluţia societăţii, dar numai în condiţiile unei guvernări riguroase. Comerţul intens, noile tehnologii, investiţiile străine, extinderea mass-mediei şi reţeaua Internet atrag după sine atât dezvoltarea economică cât şi evoluţia societăţii. Toate aceste oferă un potenţial enorm de a eredica sărăcia în secolul XXI şi de a continua progresul culminant din secolul XX. Avem mai multă bogăţie şi tehnologie şi mai multe proiecte de a realiza o comunitate globală decât am avut vreodată.

Pieţele globale, tehnologia globală, ideile globale şi solidaritatea globală pot îmbogăţi viaţa indivizilor de pretutindeni, lărgindu-le posibilitatea de a face o alegere. Creşterea interdependenţei dintre viaţa oamenilor necesită împărtăşirea aceloraşi valori şi acceptarea unui proiect comun de dezvoltare a tuturor naţiunilor. Perioada care a urmat războiului rece mondial din 1990 a accelerat progresul în definirea acestor valori: în adoptarea drepturilor omului şi în stabilirea unor scopuri precise de dezvoltare în cursul conferinţelor asupra mediului, populaţiei, dezvoltării sociale din Naţiunile Unite.

Azi, globalizarea este determinată de lărgirea pieţei, de deschiderea frontierelor naţionale spre comerţ, capital, informaţie şi de urmărirea îndeaproape a administraţiei acestor pieţe şi a consecinţelor lor asupra populaţiei. S-a înregistrat un progres mai important în normele, standardele, politicile şi instituţiile legate de pieţele deschise globale, decât faţă de cele legate de populaţie şi drepturile sale. Este necesar un acord în ceea ce priveşte etica universală prevăzută în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Pieţele concurenţiale ar putea fi garantul optim al eficienţei, dar nu şi al echităţii. Liberalizarea şi privatizarea pot fi un pas spre pieţe concurenţiale, dar nu şi un garant al lor. Multe activităţi şi bunuri care împiedică dezvoltarea umană sunt realizate în afara pieţei, dar acestea sunt limitate de presiunile exercitate de competiţia globală. Există o limită fiscală asupra bunurilor publice, o limită de timp asupra activităţilor de îngrijire medicală şi o limită de interes asupra mediului. Când piaţa merge prea departe, dominând rezultatele sociale şi politice, şansele şi recompensele globalizării se răspândesc în mod inegal şi inechitabil, concentrând puterea şi câştigul într-un grup bine definit de oameni, de naţiuni sau corporaţii, marginalizându-le pe altele. Când piaţa îşi depăşeşte atribuţiile, instabilităţile apar în boom-ul economic şi faliment, ca de pildă crizele financiare din Asia de Est şi repercursiunile lor asupra lumii întregi, reducând producţia globală la 2 trilioane de dolari în 1998-2000. Când motivele legate de profit a celor implicaţi în piaţă ies de pe făgaşul normal, acestea pun sub semnul întrebării moralitatea oamenilor şi sacrifică respectul faţă de dreptate şi drepturilor omului.