Dobânda - pârghie economică complexă

Una dintre principalele componente ale sistemului financiar-bancar si care are implicatii adanci in economia de piata este dobanda. Dobanda reprezinta de fapt „pretul capitalului cedat temporar cu obligatia de rambursare, pret specific pietei de capital.”

Dobanda este definite ca suma ce trebuie platita sau primita pentru utilizarea banilor, indiferent daca trebuie sa fie platita sau primita in cadrul unei datorii, in legatura cu un depozit sau in conformitate cu un contract de leasing financiar, vanzare cu plata in rate sau orice vanzare cu plata amanata;

Daca in succesiunea logica, creditul detine o pozitie primara, dobanda reprezinta de fapt conditia oportunitatii si eficientei acestuia. Dobanda se afla in acelasi timp in ipostaza de efect si cauza a activitatii de creditare, reprezentand practic ratiunea unei banci comerciale de a acorda credite.

In ipostaza de efect, marimea dobanzii determinata de relatia cerere-oferta, va reflecta de fapt punctul de intersectie dintre capitalul disponibil si necesitatile de imprumuturi. Daca acest punct de intersectie coincide cu punctul de echilibru dintre disponibilitati si cererea de credite, atunci veridicitatea ratei dobanzii nu poate fi contestata. Dar nivelul ratei dobanzii este influentat totodata si de dividendele platite aferente actiunilor detinute, de veniturile din negocierea valorilor mobiliare, de evolutia operatiunilor la bursa, de politica monetara dusa de stat etc.

In ce-a de a doua ipostaza, aceea de cauza, dobanda conditioneaza procesele economice, prin marimea ei conferindu-i-se rolul de regulator al pietei capitalului.

Ratele dobanzilor sunt stabilite de bancile comerciale in functie de cererea si oferta de credite.

S-a subliniat mai sus ca orice credit este purtator de dobanda.

Dobanda este o categorie complexa cu multe intelesuri. Ea este analizata, de regula, in legatura cu imprumuturile banesti si considerata in sens restrans, dupa unii autori, ca reprezinta: plata pentru o suma imprumutata , "recompensa pentru renuntarea la lichiditate pentru o anumita perioada de timp" , "partea din plusvaloarea incasata de creditor persoana fizica sau juridica de la debitor, ca plata pentru capitalul de imprumut cedat" , "pretul pe care oamenii il platesc pentru a obtine resursele acum in loc sa astepte pana cand vor castiga banii cu care sa cumpere resursele; o prima platita pentru a intra in stapanirea curenta a resurselor".

Fiind un concept care oglindeste numeroase aspecte din activitatea economica, dobanda are atat in teorie, cat si in practica o insemnatate deosebita, o foarte mare capacitate de a releva sintetic starea si tendintele unei economii. Despre dobanda, Paul Samuelson spune ca este "pretul specific" platit pentru "a treia mare categorie de factori de productie: capitalul". Rezulta ca dobanda este in mod evident determinata de conceptul de capital, fiind legata de elementele de timp si de risc.

Avand ca punct de referinta aceste elemente, dobanda poate fi considerata ca fiind pretul platit de debitor creditorului la scadenta pentru folosirea unui capital o perioada de timp determinata.

Dobanda reprezinta, deci, suma ce revine proprietarului la rambursarea imprumutului si totodata remunerarea riscului pe care-l implica respectivul imprumut.

Daca se are in vedere faptul ca obiectul tranzactiei de imprumut il constituie banii priviti ca lichiditate, atunci cu certitudine se poate spune ca dobanda reprezinta pretul renuntarii la lichiditate cerut de cel ce acorda creditul sau pretul consimtit a fi platit de cel ce se imprumuta pentru procurarea lichiditatii. Dobanda este deci plata acordata pentru un imprumut de capital lichid, capital lichid care la randu-i se transforma in capital fix, un stoc de bunuri de productie care vor fi disponibile in viitor pentru a produce o cantitate sporita de bunuri de consum.

Din punctul de vedere al bancii, se pot delimita doua categorii de dobanzi: dobanda bonificata si dobanda perceputa.

Dobanda bonificata reprezinta remunerarea disponibilitatilor banesti ale titularilor de conturi constituite ca depozite la banca, nivelul dobanzii fiind dependent de rata inflatiei, rata dobanzii de refinantare (taxa oficiala a scontului, in cazul rescontarii) si de ratele dobanzilor practicate de celelalte banci.