Economia de comandă

1. Sistemul economic

Un sistem economic se referă la o serie de instituții economice care conduc o economie a cărei obiective principale sunt de a rezolva problemele economice fundamentale. Cele 4 sisteme economice sunt: tradițională, de comandă, de piață și mixtă. În ziua de azi nu există nicio economie care să dezvolte un sistem economic original. Majoritatea acestor sisteme economice sunt prezente în diferite grade în orice economie.

1.1. Economia tradițională

Elementele sistemului tradițional sunt destul de utilizate, de exemplu mulți tineri aleg meseria parinților. Într-un fel majoritatea sistemelor economice sunt combinate deși de obicei se identifică ca fiind predominant compuse dintr-un singur sistem sau altul. O economie tradițională este o economie a cărei decizii sunt influențate de trecut.

1.2. Economia de comandă

În economia de comandă factorii de producție și distribuție sunt deținuți și manageriați de stat. Deciziile privind problemele economice fundamentale sunt dictate de guvern, indiferent de decizia și parerea oamenilor.

1.3. Economia de piață

Este o altă modalitate de a rezolva problemele economice fundamentale. Consumatorii individuali și oamenii de afaceri interacționează pentru a rezolva problemele economice.

1.4. Economia mixtă

Economia mixtă este tipul de economie caracteristică economiei contemporane. Reprezintă o îmbinare a sectorului privat cu cel de stat, a mecanismelor pieţei cu reglementarea proceselor economice de către stat, o combinație între economia de comandă și cea de piață.

2. Economia de comandă

2.1. Definiție

Economia de comandă este un sistem în care guvernul determină ce bunuri să fie produse, cât de mult ar trebui să se producă și prețul la care mărfurile vor fi oferite pentru vânzare; toate acestea fiind aplicate prin legi, regulamente și directive.

Conceptul de economie de comandă a fost dezvoltat de economistul vienez Otto Neurath, el adoptând o metodă care să controleze hiperinflația după primul război mondial.

2.2. Caractestici ale economiei de comandă

1. Guvernul crează un plan economic central pentru toate sectoarele și regiunile țării. De obicei începe cu un plan de cinci ani. Scopul acestui plan este de a genera creșterea economică, creșterea eficienței de producție și utilizarea bună a resurselor limitate. În mare parte, o economie de comandă are nevoie de un sistem politic care este de asemenea o planificare centrală.

2. Guvernul alocă toate resursele în funcție de planul central. Scopul este de a utiliza capitalul, forța de muncă și resursele naturale în modul cel mai eficient posibil. Acest lucru elimină destul de mult șomajul, promițându-se folosirea persoanelor competente și cu abilități înalte.

3. Planul central stabilește prioritățile pentru producția de bunuri si servicii. Scopul este de a furniza suficientă hrană, locuințe și alte elemente de bază; pentru a satisface nevoile oamenilor. Pe de altă parte, aceasta poate avea și alte priorități: creșterea economică a țării și mobilizarea în caz de război.

4. Guvernul deține un monopol de afaceri în industrii, considerate obiective economice importante. Aceasta cuprinde finanțele, utilitățile și automobilele; pentru aceste industii nefiind nicio concurență.

5. Guvernul crează legile care reglementează activitatea economică. Acestea includ reglementări, directive, plăți, salarii, controale de plăți, pentru a implementa planul central.