Efectele protecției sociale asupra educației în familie

Incepand din 1990 , Romania s-a aflat in fata unei profunde schimbari de optica in orientarea strategiilor si politicilor de protectie a copilului.Era vorba, practice, de trecerea de la un sistem de protectie centralizat, axat preponderant pe insitutionalizarea cu probleme, la un sistem modern de ocrotire centrat pe respectarea drepturilor copilului, pe prevenirea abandonului, pe integrarea si reinsertia lui in familie.

Treptat, aria de cunoastere a problematicii copilului s-a extins de la identificarea si tratarea efectelor- copiii strazii, abandonul, violul in randul minorilor- la identificarea rarelor tratamente aplicate cop[iilor in familie si/sau institutii de ocrotire, precum si a cauzelor generatoare.

Ratificarea de catre Romania in 1990 a Convetiei ONU privind Drepturile Copilului impune obligatia respectarii si aplicarii celor 54 de articole continute de aceasta si crearea instrumentelor necesare prevenirii situatiilor ce pot determina nerespectarea acesteia.Articolele 19, 34 si 36 din Convetie prevad obligatia impotriva oricaror forme de exploatare precum si de a asigura protejarea copiilor in toate formele de abuz si neglijare.Cu lipsa informatiilor cu privire la dimensiunea fenomenului de maltratare a copilului in familiile din Romania a dus la reducerea masurilor de prevenire a abuzului asupra copiilor, punand in pericol dezvoltarea si integritatea lor fizica, intelectuala si emotionala.

Problema abuzuli si neglijarii copilului in familie nu este specifica Romaniei.Este vorba despre un fenomen care apare in toate societatile, amploarea sa variind in functie de nivelul de dezvoltare, stilurile de viata ale populatiei, traditii si mentalitati si, mai ales, de eficienta formelor de control social.Se stie ca in societatile profound afectate de saracie si crize sociale ca si in cele aflate in perioade de schimbari profunde si dramatice din punct de vedere al prabusirii sistemului de norme si valori, anumite fenomene sociale, cum este sic el al abuzului si neglijarii copilului, cunosc o recrudescenta.Sociologii analizeaza aceasta problema in cadrul conceptului de violenta familiala (domestic violence, cum ii spun americanii) unde abuzul si neglijarea copilului sunt studiate impreuna cu conflictele violente dintre soti, cu discriminarea varstnicilor etc.(Se stie, de plida, ca un fenomen foarte cercetat in ultimul timp este cel al ageismului, vazut ca un efect de marginalizare, neglijare si abuz al varstnicilor, care ar afecta, conform unor studii de specialitate, 4 din 10 persoane din aceasta categorie.).

Conform unor studii efectuate de sociologii americani in anii 1990, in circa un sfert dintre familii apar diferite forme de violenta fizica, unele conducand chiar la ucidere.

Romania nu face exceptie de la regula in ceea ce priveste violenta familiala.Este meritul mass-mediei ca, dupa 1990 au fost mediatizate nenumarate cazuri de neglijare a copilului, de abuz si violenta in familie, astfel incat fenomenul a putut fi perceput ca o problema sociala.De altfel, pentru ca o situatie nedorita sa devina problema sociala trebuie sa fie indeplinite doua conditii : pe de o parte sa fie constientizata ca atare de catre mai multi oameni si de majoritatea celor pentru care o astfel de problema este legata de domeniul lor de activitate si, pe de alta parte, sa existe perceptia ca o astfel de situatie se poate rezolva, in sensul ca situatia nedorita poate fi ameliorata.Nu este simplu, atata timp cat in Romania inca este foarte raspandita conceptia conform careia ’’ nu-i treaba altora, ceea ce se intampla in ograda proprie ’’ sau ’’bataia este rupta din rai’’.De altfel si in alte tari recunoasterea violentei familiale ca o problema sociala a necesitat mult timp.

Cel mai recent studiu efectuat in Regatul Unit pentru NSPCC(Cawson, Wattam, Brooker, si Kelly,2000), a relevat faptul ca tinerii adulti cu varste cuprinse intre 18-24 de ani s-au confruntat cu urmatoarele forme de maltratare:

• 7% au fost abuzati fizic,

• 6% au dus lipsa de ingrijire fizica,

• 5% nu au fost ingrijiti in mod corespunzator de catre parinti pana la varsta de 10 ani,

• 6% au afirmat ca au fost abuzati emotional,

• 16% au fost abuzati fara contact sexual, impotriva vointei,, pana la varsta de 13 ani,

• 11% au fost agresati sexual, fara voie, pana la 13 ani.