Efectele șomajului și măsuri de combatere a șomajului

Introducere

Orice activitate economică, în condiţiile economiei de piaţă asociază, în mod obiectiv, factorul de producţie capital, cu înca un factor esenţial, factorul muncă. Acest factor se procură prin intermediul pieţei, piaţa muncii constituindu-se astfel, într-un subsistem al economiei de piaţă.

Pe această piaţă funcţionează cererea şi oferta, se formează un preţ, dar toate acestea se manifestă în funcţie de specificul determinat de obiectul tranzacţiilor de pe această piaţă.

In cadrul pieţei muncii se întâlnesc cei ce posedă factorul de producţie capital cu cei care deţin factorul de producţie muncă.

Piaţa muncii este influenţată de factori de ordin demografic, social-politic, psihologic etc.

Factorul demografic influenţează în mod special oferta de muncă, populaţia ţării fiind “rezervorul” care alimentează permanent această piaţă. Dar, pe piaţa muncii, subiecţii ofertanţi nu sunt toţi cetăţenii unei ţări. In primul rând trebuie luat în consideraţie factorul vârstă, cele două limite inferioare şi superioare, ceea ce conturează noţiunea de “populaţie aptă de muncă”.

Pentru analiza economică, o mare importanţă o prezintă structurarea pieţei muncii, ea permiţând cunoaşterea proporţiilor în care se folosesc resursele de muncă, ca urmare a repartizării lor, în funcţie de cerere si oferta, pe diferite ramuri şi subansambluri ale activităţii economice: agricultură, industrie, servicii etc., ceea ce indică nivelul tehnologic din economia ţării şi în general, gradul ei de dezvoltare economică.

Principalul scop urmărit pe piaţa muncii este ajungerea la o stare de echilibru între principalele componente. In momentul în care nu se atinge stare de echilibru apare fenomenul de şomaj.

Analiza acestui fenomen, cauzele si modalităţile de combatere prezintă un mare interes pentru întreg sistemul economic al unui stat.

Noţiunea de şomaj provine de la cuvântul “chomage” din limba franceză, la rândul sau preluat din limba greacă “cauma” care însemnă “caldură mare” din cauza căreia se întrerupea orice activitate. La origine noţiunea de şomaj reprezentă întreruperea lucrului din cauza temperaturilor ridicate. Şomajul se poate caracteriza ca o stare negativă a economiei care afectează o parte din populaţia activă disponibilă prin neasigurarea locurilor de muncă. Şomeri sunt cei ce au vârsta mai mare de 15 ani, toţi acei apţi de muncă, dar care nu găsesc de lucru şi care pot fi angajaţi, parţial sau în întregime, numai în anumite momente ale dezvoltării economice. Ei reprezintă, un surplus de forţă de muncă, în raport cu numărul, celor angajaţi, în condiţii de rentabilitate impuse de economia de piaţă.

I. EFECTELE ŞOMAJULUI

I.1. Costul şomajului.

“Şomajul este ca şi cancerul: pernicios, tenace şi mortal” .

Şomajul este unul din fenomenele negative care se manifestă cu mare intensitate în perioada de tranziţie. Este un fenomen inerent, întâlnit în orice economie. Dacă se încadrează în limitele considerate normale, consecinţele lui negative afectează un număr mic de persoane.

Şomajul este opus ocupării, reflectă imposibilitatea omului de a-şi utiliza capacitatea sa de a produce bunuri economice. Prin şomaj, munca suferă un proces de degradare, ea neputând fi conservată. Prin existenţa sa, şomajul determină pierderea unei parţi din producţia potenţială a societăţii.

Alta consecinţă negativă a şomajului constă în faptul ca ajutorul de şomaj, fiind suportat din veniturile societăţii, determină o diminuare a veniturilor celor care lucrează. Şomajul înrăutăţeşte condiţiile de viaţă ale populaţiei, în primul rând ale şomerilor, determinând scăderea consumului de bunuri economice. El alimentează acte antisociale, multe dintre acestea fiind făcute de către cei care nu lucrează.

O consecinţă nefastă a “statutului” de şomer cu implicaţii în viitor este tendinţa unor persoane tinere de a ezita să-şi întemeieze familii. Ca urmare a acestei tendinţe, scade natalitatea. Altă consecinţă a şomajului constă în faptul ca el determină reducerea dorinţei de a învata a viitoarei generaţii; gândul de a ajunge şomer este de natură să diminueze aspiraţia spre carte, spre şcoală.

Diminuarea încrederii în şcoală este însoţită de un alt proces dăunator pentru interesele economiei naţionale, respectiv plecarea tinerilor peste graniţă pentru a se realiza uman şi profesional.

Şomajul apare ca un fenomen generator de diverse afecţiuni fizice şi psihice. Aceste stari depresive pot constitui, la rândul lor, cauze ale pierderii locului de muncă la un moment dat.

Consecinţele şomajului de lunga durata sunt şi mai dureroase pentru individ; dacă o persoană rămâne mult timp în şomaj, competenţa şi experienţa sa se degradează şi mai mult, ceea ce diminuează interesul potenţialilor patroni faţă de persoana respectiva.

Şomajul are consecinţe negative foarte diverse, printre acestea