Șomajul

1 Definitii. Caracteristici

Somajul este un dezechilibru al pietei muncii la nivelul ei national - un excedent al ofertei fata de cererea de munca cu niveluri si sensuri de evolutie diferite pe tari si perioade, ce are in prezent un caracter permanent, dar care nu exclude definitiv existenta starii de ocupare deplina a fortei de munca. Somajul se mai poate defini ca o stare de inactivitate economica, totala sau partiala, proprie celor care nu au loc de munca, sunt in cautarea unuia, dar nu-si pot gasi de lucru ca salariati. Somajul este locul de intalnire si de confruntare al cererii globale si ofertei globale de munca.

Nu orice persoana care nu lucreaza poate fi considerata somer (de exemplu militarii in termen sau persoanele casnice). Somer este – conform Biroului International al Muncii , organizatie din sistemul Natiunilor Unite – oricine are 15 ani, este apt de munca si nu munceste, cauta un loc de munca si poate fi angajat partial sau in intregime pentru o munca salariata sau nesalariata. Anuarul Statistic al Romaniei publica date cu privire la somerii inregistrati (persoane in varsta de 18 ani si peste)

Şomajul poate fi caracterizat prin mai multe aspecte:

a.Nivelul şomajului care se determină în funcţie de doi indicatori, şi anume: masa şomajului şi rata şomajului.

Masa şomajului constă din numărul persoanelor care, la un moment dat întrunesc condiţiile pentru a fi incluse în categoria şomerilor. Altfel spus, ea constă din populaţia activă disponibilă, respectiv din acea forţă de muncă nonocupată.

Dacă se are în vedere un anume orizont de timp (lună, trimestru, an) şi numărul şomerilor la începutul perioadei, atunci numărul şomerilor la sfârşitul perioadei rezultă din creşterea (ajustarea) cifrei iniţiale cu intrările în rândul şomerilor şi cu ieşirile din rândurile acestora în acel orizont de timp.

Rata şomajului, ca mărime relativă a fenomenului, se calculează ca raport procentual între masa şomajului (numărul mediu al şomerilor) şi unul din parametrii de referinţă ai acestuia. Astfel de parametri sunt: populaţia activă, populaţia activă disponibilă, forţa de muncă (populaţia ocupată plus şomajul), populaţia ocupată, populaţia ocupată ca salariaţi.

Se pare că cel mai concludent raport de exprimare a ratei şomajului este cel în care se foloseşte ca numitor fie forţa de muncă, fie populaţia activă disponibilă.

b.Intensitatea şomajului este o altă caracteristică a fenomenului şomaj. În funcţie de aceasta se poate distinge: şomajul total, care presupune pierderea locului de muncă şi încetarea totală a activităţii; şomajul parţial, care constă în diminuarea activităţii unei persoane, în special prin reducerea duratei săptămânii de lucru sub cea legală, concomitent cu scăderea remunerării; şomajul deghizat, specific mai ales ţărilor slab dezvoltate unde numeroase persoane au o activitate aparentă cu productivitate mică.

c.Un alt element este durata şomajului sau perioada de şomaj din momentul pierderii locului de muncă până la reluarea activităţii. Nu există o durată a şomajului definită prin lege, dar în numeroase ţări există reglementări ale perioadei pentru care se plăteşte indemnizaţie de şomaj. Această perioadă are o tendinţă de creştere, atingând până la 18-24 de luni.

d.Structura şomajului sau componentele acestuia reprezintă o altă caracteristică. Acestea se formează prin clasificarea şomerilor după diferite criterii: nivelul calificării, domeniul în care au lucrat, categoria socio-profesională căreia îi aparţin, sex, categorii de vârstă etc. În urma studierii şomajului pe sexe şi categorii de vârstă s-a relevat că femeile sunt mai afectate de şomaj decât bărbaţii, de asemenea, tinerii de până la 25 de ani şi bătrânii de peste 50 de ani în raport cu restul populaţiei active.

2 Formele principale ale somajului

Fenomenul somajului este o realitate deosebit de complexa. Subiectii sai sunt de regula foarte diversi; formele in care ei se manifescta sunt numeroase. Stiinta economica a gasit un intreg sir de criterii care se afla la baza unei tipologii a somajului. In aceste criterii se numara raportul fata de echilibrul global al pietei; legatuar cu oamenii de stiinta care au cercetat somajul si au adus contributii recunoscute la cunoasterea unor forme si alte aspecte ale somajului; explicatiile somajului de echilibru, varsta,sexul, gradul de inutilizare a aptitudinilor de munca, caracterul sezoonier alunor activitati; legatura cu caracterul miscarii economice; legatura cu modificariile structurale, demografice, economice, institutional-teritoriale; legatura cu tehnica si tehnologia de roductie; legaturacu optiunile purtatorului fortei de munca; durata scurta a contractului de angajare; intreruperea activitatii datorate unor cauze familiare; legatura cu miscarea internationala a fortei de munca etc.

In functie de criteriile mentionate somajul are urmatoarele forme:

Şomajul voluntar constă din acea nonocupare datorată refuzului sau imposibilităţii unor persoane de a accepta retribuţia oferită (este vorba de cea reală) şi/sau condiţiile de muncă existente.

Asemenea comportamente decurg din unele reglementări juridice, din uzanţe sociale, din caracterul lent al adaptării contractelor colective de muncă la condiţiile muncii şi la procesele istorice, demografice. Şomajul voluntar are la origine rigiditatea salariilor (nominale) la scădere. Aşa se face că salariile practicate sunt, în general, mai mari decât salariul de echilibru. Revendicările salariaţilor şi ale sindicatelor împiedică ajustarea salariilor prin scădere. În general, fondul de salarii are o determinare în condiţiile economico-financiare ale utilizatorilor de muncă. Ca urmare, o parte din oferta de muncă rămâne nerealizată, apare deci şomajul voluntar.