Evaluarea activelor unei întreprinderi

CAPITOLUL 1

CONCEPTUL DE EVALUARE. PRICIPII SI REGULI GENERALE DE EVALUARE

Orice întreprindere, indiferent de statutul juridic de organizare (societate comerciala sau regie autonoma), cunoaste în decursul activitatii sale necesitatea de a-si masura posibilitatile sau slabiciunile proprii din diferite motive, cum ar fi: îmbunatatirea performantelor sau strategiilor, efectuarea unui transfer de proprietate sub forma unor tranzactii partiale sau totale pe calea unor participatii, fuziuni, vânzari etc.

La modul general, evaluarea economica reprezinta operatiunea de a aprecia, a calcula, a socoti sau a stabili pretul sau valoare unui bun, activ, societate etc.

Valoarea constituie, în principiu, rezultatul unei judecati ce se bazeaza pe o apreciere, pe analize, calcule, expertize etc. Altfel spus, valoarea constituie acea calitate conventionala a unui bun, proprietate sau afacere care îi este atribuita în urma unor calcule sau expertize. Asadar, valoare nu este un fapt, ci mai degraba o opinie. Prin analogie, valoarea unui bun nu este altceva decât o reprezentare conceptuala a acestuia pe baza metodelor de evaluare ce au fost utilizate pentru a o obtine.

De cealalta parte, pretul reprezinta rezultatul negocierii dintre vânzator si cumparator, respectiv suma platita/încasata pentru încheierea tranzactiei. El are un caracter obiectiv, fiind un fapt real, tangibil si verificabil.

Concluzionând, putem spune ca diferentele esentiale dintre pret si valoare sunt determinate de:

- motivatia vânzatorului, respectiv cumparatorului;

- raportul de forte de pe piata;

- unele criterii obiective si subiective.

Reevaluarea reprezinta operatiunea de a evalua din nou.

Evaluarea unei firme presupune stabilirea valorii afacerii la un moment dat, masurarea avutiei reale si a potentialului acesteia de a-si spori avutia în viitor. Prin urmare, evaluarea unei firme presupune atât stabilirea valorii unor bunuri la momentul prezent, cât si a fluxurilor viitoare de profit, de disponibilitati pe care acestea le vor genera pentru proprietar.

În operatiunea de evaluare apar 2 componente esentiale: subiectul si obiectul evaluarii. Subiectul este reprezentat de orice evaluator sau echipa de experti în domenii diverse (tehnic, juridic, contabil, financiar etc). Obiectul evaluarii poate fi o proprietate mobiliara sau imobiliara, o afacere, active necorporale etc.

În tara noastra, standardele de evaluare economica sunt elaborate de Asociatia Nationala a Evaluatorilor din România (ANEVAR). ANEVAR-ul a luat fiinta în anul 1992 fiind o asociatie profesionala nonprofit, ce are ca obiective principale elaborarea standardelor de evaluarea a întreprinderilor si/sau proprietatilor, standarde care reprezinta punctele de vedere ale profesionistilor în domeniul respectiv.

Rolul standardelor de evaluare poate fi sintetizat astfel:

- sa instituie proceduri care sa permita certificarea valorii în conditii comparabile cu legislatia interna si internationala, cu practica evaluarii si cu standardele contabile;

- sa ajute evaluatorii prin definirea elementelor fundamentale ale evaluarii, creând o baza precisa si compatibila între teorie si practica;

- sa asigure parametrii de calitate pentru beneficiarii evaluarilor;

- sa promoveze în rândul evaluatorilor o abordare orientata catre client si înspre cerere;

- sa insiste pe constientizarea rolului evaluatorului în cadrul practicii economice;

- sa instituie proceduri care sa conduca la exprimarea exacta a certificarii valorii, corecte si neambigue, corespunzatoare cu legislatia nationala si internationala, cu standardele de evaluare si cu cele contabile.

Principalele standarde de evaluare sunt:

1. Valoarea de piata;

2. Categorii de valori în afara valorii de piata;

3. Evaluarea pentru garantarea creditelor, ipotecilor si gajurilor.

Standardul valorii de piata (codificat SEV 403) defineste valoare de piata ca fiind suma pentru care o proprietate ar putea fi schimbata, la data evaluarii, între un cumparator hotarât si un vânzator hotarât, într-o tranzactie echilibrata dupa un marketing adecvat, în care fiecare parte actioneaza în cunostinta de cauza, prudent si fara constrângeri. Elementele definitorii ale valorii de piata pot fi detaliate astfel:

- „suma estimata” reprezinta pretul platibil pentru o proprietate într-o tranzactie libera. Valoare de piata vizeaza cel mai probabil pret ce poate fi obtinut rezonabil de vânzator si cel mai avantajos pret ce poate fi obtinut de cumparator. Acest nivel rezonabil exclude explicit un pres influentat de conditii atipice de finantare, fiind vorba de suma platita integral într-un interval de timp considerat normal de la momentul încheierii contractului.

- „pentru care o proprietate ar putea fi schimbata” subliniaza ideea ca valoarea este o suma estimata si nu un pret predeterminat.

- „la data evaluarii” arata ca evaluarea are un termen de garantie, în sensul ca schimbarea conditiilor de pe piata modifica premisele evaluarii si, implicit, rezultatele ei. Orice valoare estimata a unei proprietati sau afaceri încorporeaza circumstantele reale ale pietei la data realizarii evaluarii.

- „un cumparator hotarât” se refera la faptul ca cel care cumpara este motivat, dar nu si fortat sa cumpere. El nu va plati un pret mai mare decât cel de pe piata.

- „un vânzator hotarât” arata ca nici vânzatorul nu este grabit sau fortat sa încheie tranzactia si nici nu este dispus sa astepte pâna când va obtine pretul pe care el îl considera rezonabil.

- „o tranzactie echilibrata” este situatia când cele doua parti nu au interese sau relatii speciale care sa influenteze nivelul pretului (ex. chirias-proprietar, societate mama-filiala etc.).

- „un marketing adecvat” precizeaza faptul ca proprietatea a fost expusa la vânzare pe piata într-un mod adecvat si într-o perioada rezonabila care sa permita obtinerea celui mai bun pret.

- „în care fiecare parte actioneaza în cunostinta de cauza” presupune ca cele doua parti sunt informate asupra naturii si caracteristicilor proprietatii si asupra conditiilor de pe piata la data evaluarii.

- „prudent si fara constrângeri” arata ca partile nu sunt obligate de o anumita conjunctura sau situatie sa încheie tranzactia.

Standardul categoriilor de valori în afara valorii de piata (codificat SEV 404) îsi propune sa identifice si sa explice alte categorii de valori si sa stabileasca deosebirile acestora în raport cu valoarea de piata.

Principalele categorii de valori în afara valorii de piata sunt: