Fluctuațiile economice de la expansiune la recesiune

Se poate observa cu uşurinţă derapajul economiei României către cheltuieli nesustenabile, evoluţie marcată de trei puncte de inflexiune care constituie practic principalele puncte de reper ale evoluţiei situaţiei macroeconomice după 1989. Primul moment în care am asistat la redresarea economisirii a fost anul 1994. Este anul în care BNR a apăsat frâna monetară, speriată de viteza (hiper)inflaţiei care a atins maximul postrevoluţionar, aproape 300%, în anul 1993. Rata dobânzii a crescut la 100% în primăvara lui 1994 şi apoi a ajuns real-pozitivă – aşa cum ar trebui să fie tot timpul într-o economie sănătoasă. Evoluţia dobânzilor a stopat retragerile masive de lei din bănci şi a calmat creşterea preţurilor şi degringolada cursului de schimb. Din păcate, minunea a durat foarte puţin, guvernul şi BNR căzând rapid pradă mirajului următorului boom.

Începând din 1995, BNR a pompat în economie cantităţi uriaşe de lichidităţi profitând de apatia anticipărilor inflaţioniste ale populaţiei. Creşterea masei monetare (cu peste 70% doar în 1995) însoţită de apatia inflaţiei a fost denumită eufemistic „remonetizare”. În realitate, „remonetizarea” a însemnat acordarea de lichidităţi întreprinderilor de stat neperformante, ceea ce a permis creşterea PIB „real” – de fapt, a producţiei sectoarelor energofage, a stocurilor şi a importurilor. De asemenea, trebuie remarcată o altă justificare pentru umflarea ofertei de bani, anume salvarea de la prăbuşire a băncilor Credit Bank şi Dacia Felix (pentru aceasta, BNR a pompat în cele două bănci aproape 400 de milioane de dolari).

Al doilea moment de luciditate în guvernarea economică României a urmat in anul 2000. Salvându-se pe burtă din criza valutară din 1999 – când serviciul datoriei externe depăşea cu mult rezervele valutare ale ţării – guvernul, condus de guvernatorul Băncii Naţionale, a potolit inflaţia care se reinflamase după fragila stabilizare macroeconomică din 1994.

Expansiunea

In urma unor reforme dureroase, dar necesare, mediul de afaceri romanesc s-a liberalizat la sfirsitul anilor ’90. Acele reforme au permis o crestere economica continua – si sustinuta – din anul 2000 pina in 2008. Perspectiva aderarii la UE a stimulat si guvernul din perioada 2000-2004 sa continue reformele economice si sa liberalizeze si mai mult economia. Din 2005, reformele de liberalizare economica au continuat, mediul de afaceri romanesc devenind din ce in ce mai atractiv, mai ales in urma simplificarilor fiscale si a introducerii unei cote unice mici de impozitare, dar si a altor masuri, precum continuarea procesului de privatizare. Astfel, atractivitatea mediului de afaceri – precum si perspectiva de tara membra UE au atras investitii fara precedent in economia romaneasca si au dus la cea mai mare crestere economica din UE in primele 6 luni ale lui 2008.

2008 a fost anul in care s-a inregistrat cel mai ridicat nivel de trai din istoria Romaniei, gradul de inzestrare cu bunuri de folosinta indelungata este mai mare ca niciodata. Exista trei factori importanti care au avut un impact semnificativ in 2008 si pe care ii vom regasi si in 2009: mediul de afaceri romanesc, criza economica internationala si climatul politic intern.

Anul 2008 a fost ultimul in care PIB-ul Romaniei a crescut, avansul fiind de 7,1%, pana la 503,9 mld. lei noi (136,8 mld. euro).

Criza

Datele macroeconomice pentru Romania arata ca imprumuturile interne au crescut cu o rata impresionanta de 50-60% pe an in ultimii 3 ani, procentul de credite acordate in moneda straina ajungand la 56% De asemenea, datoria externa bruta a crescut dramatic pana la 50% din PIB in T3 2008, in timp ce deficitul de cont curent s-a inrautatit considerabil in ultimii 3 ani - de la 8.6% din PIB in 2005 la 12.2% din PIB in octombrie 2008. Evolutia cursului de schimb al leului din ultimile 4 luni demonstreaza ca Romania nu este imuna nici la devalorizarea monedei.

Criza economica pe care Romania incepe sa o traverseze este cu precadere o criza interna, determinata de mixul gresit de politici macroeconomice luate in ultimii ani. Cresterea economica se dovedeste una de natura nesanatoasa, de vreme ce se poate evapora ca un fum intr-un singur trimestru. Si asta pentru ca s-a inregistrat in acesti ani o crestere bazata pe consum, finantat pe datorie. Consumul privat a fost excesiv, dar nu trebuie blamata populatia: toate masurile macroeconomice au fost pro-ciclice, stimuland consumul; si cea mai daunatoare dintre toate, cota unica, este inca aparata de initiatorii ei, care nu vor sa admita ca au gresit. În 2009 guvernul a contractat un împrumut de 20 de miliarde euro pentru a garanta datoriile (acoperi pierderile) unor bănci. Practic, aproape jumătate din datoria privată – externă, în acest caz; la fel de bine putea fi şi internă – a devenit publică sau “cvasifiscală”. Cota unica a stimulat consumul, si noi avem astazi prima criza de supraconsum din Romania. Cauza principala este consumul excesiv pe datorie.