Fluxurile financiare internaționale către țările slab dezvoltate

Piețele emergente, având statutul de economii „obosite” și economii în tranziție de la forme centralizate spre cele de piață industrializată liberă, sunt în situația imposibilității unui refuz, în urma cărora sunt nevoite să joace după regulile și condițiile investitorilor și creditorilor. Țările emergente au suferit multe momente dureroase în procesul adaptării la noile condiții a „jocului” economiei mondiale și în procesul adaptării la noile condiții ale „jocului” economiei mondiale și în procesul globalizării. În acest fel, țările cu piețe emergente au trebuit să reacționeze în singurul mod rațional în care o puteau face: să promoveze producătorii autohtoni, să atragă investiții, să pătrundă pe piețele externe ect. (Dăniliuc A., Gribincea A., 2014) .

Statele lumii se clasifică după diferite criterii, însă în tabelul 1 sunt clasificate țările după gradul lor de dezvoltare, fiecare cu ale sale caracteristici.

Dacă e să identificăm țările emergente între statele lumii, în baza cercetării surselor științifice în domeniul dat, concluzionăm că de majoritatea economiștilor, acestea sunt definite ca economii în tranziție de la forme centralizate spre cele de piață industrializată liberă. Acestea se află în situația în care nu mai pot să-și permită sa refuze rambursarea împrumuturilor, să ridice și să coboare, după bunul plac, barierele fiscale și valutare sau să naționalizeze afacerile cu capital străin (Dăniliuc A., Gribincea A., 2014) .

Tab. 1.1 Caracteristicile țărilor în funcție de gradul de dezvoltare ale fiecăreia

Sursa: Buletinul Șiințific al Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu”

În timp ce unele țări emergente sunt considerate economii de piață libere, foarte puține dintre ele sunt comparabile cu țările dezvoltate atunci când vine vorba despre reglementări privind investițiile străine, asigurarea transparenței situațiilor financiare, circulația liberă a capitalurilor, maturitatea piețelor bursiere sau restricțiile privind repatrierea dividendelor sau a câștigurilor de capital. Ținând cont astfel de riscurile aferente unei investiții pe această categorie de piețe, investitorii profesionali nu și le vor asuma decât atunci când este percepută posibilitatea obținerii unor rentabilități ridicate, corelată cu aceste riscuri. Prin urmare, se consideră ca o rată anuală de 4%, înregistrată pe o perioadă de 5-10 ani, reprezintă o așteptare justificată (Zoicaș Ienciu A., 2008).

În ultima perioadă, pe lângă conceptul de piață emergentă a apărut conceptul de „piață embrionară” sau „piață pionier”, desemnând o economie în care procesul de tranziție spre forme de piață liberă nu s-a declanșat integral și ireversibil, nivelurile de la care se presupune că vor avea loc creșteri fiind inferioare chiar și celor aferente piețelor emergente. În condițiile fluxurilor semnificative de capital care curg înspre țările emergente, investitorii agresivi caută noi destinații investiționale, care sunt adesea obscure și cu un accentuat grad de subdezvoltare. Dacă până la un moment dat era de ajuns investirea capitalului în cele mai promițătoare titluri ale unei piețe emergente, fluxurile masive de capital care inundau aceste piețe slab lichide conducând foarte accelerat la o creștere generalizată a cotațiilor, în ultima perioadă a devenit tot mai dificilă sarcina de a obține rentabilități anormale pozitive fără asumarea unor riscuri corelate, mai ridicate (Zoicaș Ienciu A., 2008).