Fondurile de Pensii - Necesitatea Introducerii în România

Introducere

Administrarea sistemului public de pensii constituie una dintre provocările acestui secol. Peste tot în lume, state dezvoltate economic, cu sisteme de securitate socială de tradiţie îşi pun problema necesităţii reformării sistemelor pentru a asigura sustenabilitatea schemelor publice de pensii, în special a celor redistributive, finanţate prin contribuţiile persoanelor active, de tipul - pay as you go.

Este deja bine cunoscut faptul ca tranzitia demografica rapidă cauzată de creşterea speranţei de viaţă şi declinul ratei de natalitate a condus la creşterea rapidă a numărului persoanelor vârstnice în totalul populatiei. Pentru acest motiv, specialişti din diverse domenii şi factori de decizie politică sunt în cautarea unor informaţii complete şi solutii viabile pentru realizarea unor aranjamente optime privind siguranta persoanelor la batrânete.

Astfel, atât la nivel european cât şi la nivel naţional, s-a ridicat problema reformării acestor sisteme pentru a asigura sustenabilitatea schemelor publice de pensii, în vederea creşterii calităţii vieţii pensionarilor, mai apropiată de cea din perioada activă, prin introducerea şi implementarea în cadrul sistemului de asigurări sociale a unor două componente noi, una obligatorie cealaltă facultativă, ambele administrate de către companii private.

Cap 1. Necesitatea introducerii fondurilor de pensii în România

Necesitatea introducerii fondurilor de pensii în România , este dictată în primul rând de următorii factori: creşterea populaţiei şi a speranţei de viaţă, nevoia de menţinere a nivelului de trai din timpul vieţii salariale după pensionare, precauţia, nivelul devenit insuportabil pentru bugetul public al cheltuielilor cu pensiile, dar şi experientele încurajatoare ale statelor care au reformat sistemul national de pensii.

România este în plin proces de diversificare a serviciilor oferite la vârsta pensionării. Pe termen lung, administrarea de către stat a sumelor colectate la nivel naṭional s-a dovedit ineficientă, aceasta conducând la nevoia diversificării sistemelor de pensii existente.

Dupa 10 ani de ezitări şi amânări, ţara noastra a urmat recomandarea Bancii Mondiale, demârand în anul 2007 implementarea sistemelor private de pensii, structurat pe trei piloni:

Pilonul I - reprezintă actualul sistem de pensii cu contribuţie obligatorie, aflat în administrarea statului, reglementat prin Legea 19/2000. Conform acestui sistem, numit şi PAYG (Pay As You Go), persoanele active (salariaţii) contribuie la pensiile celor retraşi din viata activă (pensionarii).

Punctajul de pensie se calculeaza anual prin raportarea salariului tarifar al fiecarei persoane la salariul mediu brut pe economie luat în calcul pentru fundamentarea bugetului.

In fiecare an, potrivit Legii 19/2000 se stabileşte valoarea unui punct de pensie.

O pensie medie, de la stat, nu reprezintă decât o treime din salariul mediu şi acest raport nu va creşte în viitor, dimpotrivă, va scădea, inclusiv datorită introducerii Pilonului II.

Pilonul II reglementat prin Legea nr.411/2004 si Legea 23/2007, se constituie din fonduri de pensii cu contribuţie obligatorie, administrate nu de către stat, ci de către operatori privaţi, fiind obligatorie penstru persoanele angajate cu varsta de pana in 35 de ani si optionala pentru salariatii cu varsta de pana in 45 de ani.