Extras din referat
Climatul economic tot mai competitiv obliga companiile sa se gândeasca la mijloace prin care pot face investitii mai eficiente. O firma poate opta fie pentru investitiile traditionale, cum ar fi o fabrica noua sau capacitati crescute de productie, fie pentru o fuziune cu o alta firma sau achizitionarea unei companii mai mici. În multe situatii fuziunile si achizitiile reprezinta o modalitate de restructurare a operatiunilor unei companii în vederea dezvoltarii.
Principala problema a achizitiilor si fuziunilor este supraestimarea sinergiilor, de catre companiile implicate. Aceste sinergii provin din economii de scala, cele mai bune practici, utilizarea în comun a capabilitatilor si oportunitatilor si efectul stimulativ si mobilizator al combinarii, asupra celor doua companii. Totusi, chiar si o mica eroare de estimare a acestor sinergii poate cauza probleme fuziunii. Pentru companiile listate la bursa, problemele se traduc în scaderea cursului bursier al noii companii, piata considerând ca întregul este mai mic decât suma partilor.
La nivelul primului semestru al anului 2003 numarul de achizitii si fuziuni pe plan mondial a fost de 7.324, valoarea acestora însumând 464 miliarde USD. Fata de aceeasi perioada a anului anterior cifrele reprezinta o scadere de 33% respectiv 19%.
Tabel 1. Topul primelor 10 fuziuni si achizitii realizate în anul 2003
În România, la nivelul anului 2001, piata de fuziuni si achizitii era de aproximativ 400 milioane USD. Aceasta valoare scazuta (reprezentând doar 1% din PIB) se datoreaza în mare parte faptului ca investitorii straini au preferat sa cumpere companii din tarile vecine, care de câtiva ani buni înregistreaza o crestere economica solida. În plus, inexistenta unui capital românesc puternic a facut si el ca numarul si valoarea tranzactiilor de F&A sa fie la un nivel scazut. Pe masura ce cresterea economica se revigoreaza, tranzactiile sub forma F&A vor cunoaste si ele o crestere mai pronuntata.
Câteva dintre tranzactiile de tip F&A de rasunet din România au fost preluarea Dacia de catre Renault, preluarea Bancii Agricole de catre Raiffeisen, a Sidex de catre Ispat, fuziuni pe piata serviciilor de televiziune prin cablu, a internet provider-ilor, preluarea Romtelecom de catre OTE, etc. În multe dintre aceste tranzactii au existat probleme majore post-fuziune. Conform companiei de consultanta Schroder Salomon Smith Barney, valoarea de piata a operatorului national de telefonie a scazut de la 1,9 miliarde dolari în 1998, la 700-800 milioane dolari în 2002, în ciuda faptului ca în cei patru ani s-au facut investitii totale de 1,5 miliarde dolari.
Evolutia parteneriatelor pe plan mondial. Parteneriatele au cunoscut o crestere exploziva în ultima perioada. Daca în anii ’80 companiile tindeau sa dezvolte intern toate competentele de care aveau nevoie, spre sfârsitul anilor ’90 si începutul noului mileniu, firmele au realizat ca este mult mai eficient sa se concentreze pe lucrurile la care se pricep cel mai bine, pe asa numitele “core-competences” si sa încheie parteneriate pentru obtinerea restului de abilitati si competente de care au nevoie pentru satisfacerea clientilor. Un parteneriat este o asociere bazata pe obiective comune, pe resurse utilizate partajat, risc divizat si avantaj reciproc.
Figura 2. Tipologia parteneriatelor în functie de durata derularii acestora
Tipuri de parteneriate:
- licentierea (cea mai simpla forma de parteneriat);
- cross-equity (fiecare companie detine capital la cealalta);
- detineri minoritare de capital (o companie detine actiuni la cealalta, în valoare de mai putin de 50%);
- joint-ventures (entitati noi);
- utilizarea în comun a unor resurse si capabilitati (fara implicatii de capital).
Mari companii precum Hewlett-Packard, General Electric, Ford, Philips, Pepsi, Merck, Procter&Gamble si-au dat seama de noua realitate si au demarat programe puternice de parteneriate. Ele au preferat sa faca echipa cu alte firme pentru a avea acces la competentele necesare. Pentru aceste companii construirea de parteneriate a devenit ea însasi o competenta cheie, acestea numarându-se printre resursele strategice ale acestora.
Parteneriatele genereaza o crestere procentuala dramatica a veniturilor companiilor din întreaga lume. În 1980 parteneriatele în SUA generau mai putin de 1% din venituri; în 1997 cifra era de 18% si se asteapta o crestere pâna la 33% pâna în 2005. În Europa situatia este si mai dramatica, asteptându-se o crestere pâna la 40% pâna în 2005. Efectul în profitabilitate este la fel de puternic: aliantele au în medie un ROI de 17% comparativ cu numai 11% produs de cele mai mari 1000 de companii americane.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Fuziuni si Achizitii vs Parteneriate.doc