Geneza băncii reglementelor internaționale

1. GENEZA BǍNCII REGLEMENTELOR INTERNAŢIONALE

1.1 Scurt istoric

Banca Reglementelor Internaţionale este cea mai veghe instituţie dintre instituţiile financiar internaţionale. A fost înfiinţata la Basel, în Elveţia în anul 1930, printr-o decizie a Conferinţei de la Haga care, conform Planului Young, se ocupa de plata reparaţiilor de război germane către Alianţă.

Invingătorii s-au pus de acord cu Guvernul Elveţiei pentru a pune bazele unei bănci strict neutră la care membri urmau să fie exclusiv Bănci Centrale din ţările lor şi care urma să se ocupe cu reglementarea reparaţiilor de război germane.

Iniţiativa înfiinţării băncii au avut-o unele bănci din Belgia, Franţa, Italia, Anglia, Germania şi un grup de bănci americane.

După înfiinţarea „sistemului Bretton Woods” sub presiune masivă a S.U.A s-a decis lichidarea Băncii Reglementelor Internaţionale şi includerea structurilor ei în F.M.I, dar băncile centrale din Europa pur şi simplu au ignorat dictatul american. După dispariţia obiectivului iniţial, BRI s-a orientat, tot mai mult, în direcţia facilitării cooperării între băncile centrale. In perioada postbelică, anii 1950-1958, BRI a jucat rolul de oficiu de clearing pentru Uniunea Europeana de Plăţi, prima încercare de cooperare monetara organizată a ţărilor vest-europene. După 1958, monedele europene au redevenit convertibile, iar BRI şi-a modificat din nou misiunea, încercând să joace rolul de banca a băncilor centrale. In această calitate , BRI primeşte în depozite remunerat şi utilizabil cu preaviz, rezerve monetare ale băncilor centrale, plasează aceste disponibilităţi pe piaţă şi acorda asistenta sub forma creditelor releu, băncilor centrale aflate în dificultate. Banca susţine procesul de cooperare monetara internaţionala, organizând reuniuni periodice ale guvernatorilor băncilor centrale.

Banca Reglementelor Internaţionale este singura instituţie de credit internaţionala care are permisiunea să deţină DST (unitate de cont emisa de FMI), are dreptul să participe la licitaţiile de aur organizate de FMI în contul băncilor centrale sau al său propriu. Nu are dreptul de a emite bancnote, de a deţine poziţii principale într-un concern de afaceri, de a acorda credite guvernelor.

Banca a mai exercitat şi funcţia de agent de execuţie sau mandatar pentru mai multe acorduri financiare internaţionale, furnizând asistenţă băncilor centrale, inclusiv celor din ţările de tranziţie. De asemenea BRI se dovedeşte a fi un important centru de cercetare în domeniul pieţelor financiare şi politicilor monetare, prin editarea cunoscutelor sale rapoarte anuale.

România este membră a BRI încă de la înfiinţarea acesteia, contribuind la capitalul social al acesteia cu 20 milioane de franci elveţieni aur.

In anul 1960 dr. Marius Holtrop, preşedintele BRI şi al Băncii Centrale Olandeze, i-a convins pe americani să participe la întrunirile lunare de la Bale „nu au fost luate niciodată decizii efective, (dar) a fost pregătită baza unei înţelegeri reciproce care a ajutat la adoptarea unor decizii rapide, adesea prin convorbiri telefonice internaţionale, când au apărut crizele neaşteptate.”

Banca Reglementelor Internaţionale este o instituţie financiară internaţionala organizata sub forma unei societăţi anonime pe acţiuni, care dispune de personalitate juridica, imunitate, este guvernată de legislaţia internaţională şi nu are sucursale sau filiale.

1.2 Capitalul Băncii Reglementelor Internaţionale

Banca Reglementelor Internaţionale are un capital autorizat de 1,5 miliarde franci-aur, devizat în 600 000 de acţiuni cu o valoare nominala egala (2.500 franci-aur pe acţiune), din care au fost emise peste 2/3, iar 25% au fost plătite complet. Restul de circa 200 000 de acţiuni vor putea fi plasate la băncile centrale, în cazul în care BRI s-ar decide să-şi mărească numărul de acţionari. In prezent circa 15% din acţiunile BRI sunt deţinute de sectorul particular, în special bănci din Europa, dar drepturile de vot sunt păstrate de Banca Centrală, deţinătorul iniţial al acţiunilor.

Contabilitatea Băncii Reglementelor Internaţionale este ţinută în franci-aur, o valută artificiala. Iniţial, francul-aur era identic cu cel elveţian, dar după anul 1936, când Elveţia a renunţat la standardul aur, Banca Reglementelor Internaţionale a păstrat paritatea originala (1 franc-aur = 0,29032285 grame aur fin). După anul 1979 s-a folosit preţul aurului de 208 USD/uncia de aur fin, ceea ce făcea atunci ca un franci-aur, să fie în funcţie de paritatea lor de piaţă cu USD. In activităţile curente, Banca Reglementelor Internaţionale nu foloseşte francul-aur. Investiţiile pe care le face BRI aduc profit, datorita unei marje mici de dobândă, astfel că banca nu are nevoie de sprijin financiar, ceea ce îi conferă o poziţie unică, de foarte mare independenţă, faţă de celelalte instituţii financiare internaţionale. În cazul creşterii capitalului autorizat şi a emisiunii unor acţiuni, repartiţia între ţări se stabileşte de către Consiliul de administraţie cu o majoritate de două treimi. Băncile Centrale din Germania, Italia, Anglia, Franţa, Belgia şi SUA sau din orice alt centru financiar au dreptul să subscrie sau să-şi asigure subscrierea în sume egale. În acelaşi timp, Consiliul de administraţie trebuie să ţină seama de interesul unor bănci centrale de a participa la capital şi implicit la cooperarea monetară internaţională.