Gestiunea Creditului Comercial

1. Esenţa creditului comercial şi instrumentele sale

Creditul comercial poate fi caracterizat ca acel credit acordat sub forma de marfă de catre vanzători cumpărătorilor drept o amânare la plata mărfurilor vândute. El se acordă sub angajamentul datornicului(cumpărătorului) de a achita la un termen stabilit atît suma datoriei de bază cît şi dobânda aferentă.

Utilizarea creditului comercial presupune existenţa la vânzător a unui capital de rezervă suficient , în cazul încetinirii încasărilor de la debitori.

Se evidenţiază cinci metode sau instrumenmte principale de acordare a creditului comercial:

* Trata(cambia);

* Cont deschis;

* Scontul în condiţia achitării datoriei intr-un anumit termen;

* Creditul sezonier (franciza);

* Consignaţia .

Trata(cambia) este un efect de comerţ întocmit de vânzător (trăgător) şi plătibilă în viitor cumpărătorului(beneficiarului). Ea este depusă de deţinător la banca cumpărătorului

În cazul metodei prin efect comercial după livrarea marfei vânzătorul emite o trată care este trimisă spre acceptare cumpărătorului. Acceptarea este angajamentul luat de catre tras de a plati cambia la scadenta.

O altă metodă - rabatul în condiţia achitării într-un termen prestabilit. Această metodă prevede condiţia că dacă plata va fi efectuată de cumpărător în limita termenului prevăzut în contract , atunci din preţ se va scade scontul. Altfel toată suma trebuie achitată în termenul stabilit.

Conform contractului de cont deschis , odată încheiat de ambele părţi , cumpărătorul poate efectua achiziţii periodice fără a apela la credit în fiicare caz aparte.Ordinea efectuării a astfel de înţelegeri este următoarea: când cumpărătorul face comanda pentru marfă , aceasta e imediat livrată , iar plata se efctuează în termeni stabiliţi după primirea facturii.

Creditul sezonier este deobicei utilizat în producţia de jucării , suveniruri şi alte articole de consum în masă. Această metodă permite comercianţilor cu amănuntul să cumpere marfă pe parcursul întregului an în scopul organizării unor rezerve necesare înainte de punctul de vârf al vânzărilor sezoniere şi permite amânarea plăţii vânzătorului până la sfârşitul vânzărilor. Spre exemplu , producătorii de jucării permit comercianţilor să achiziţioneze jucăriile cu câteva luni înaintea crăciunului, iar să se achite pentru marfa în ianuarie-februarie. Principalul avantaj al acestei metode este posibilitatea de elibera marfa fară cheltuieli suplimentare de depozitare , păstrare şi altele.

Consignaţia este metoda prin care comerciantul cu amănuntul poate primi produse fară obligaţii. Dacă marfa va fi vândută atunci va avea loc şi plata furnizorului , iar daca nu , comerciantul poate returna marfa fara a plăti penalităţi. Consignaţia este deobicei utilizată realizarea unor mărfuri noi , atipice , cererea la care este foarte greu de prevăzut. Drept exemplu poate servi practica producţiei şi vânzării de noi manuale universitare. Editorii îşi trimit cărţile la magazinele universitare cu condiţia returnării acestora dacă ele nu vor fi vândute.

Este evident că oricare dintre aceste metode poate fi cea mai eficientă în condiţii de piaţă concrete. Alegerea celei mai bune metode este problema de bază a politicii de creditare a fiecărei corporaţii.