Globalizarea financiară

Pe data de 22 julie 1944 se incheia in SUA, Conferinta de la Bretton Woods, care punea bazele unui nou sitem monetar mondial sub controlul SUA, centrat pe dolarul american. Cealalta alternativa, propusa de unul din arhitectii conferintei, economistul englez Maynard Keynes, de infiintare a unei banci mondiale centrale, care ar fi emis o moneda internationala numita Bancor, a fost respinsa. SUA se bucura de o mare influenta, conferita de pozitia de lider mondial economic si militar absolut, astfel incit in final, dolarul american convertibil in aur, s-a impus in fata propunerii delegatiei engleze.

Incepind cu 1947 si pina in 1958, SUA va directiona miliarde de dolari spre tarile aliate devastate de razboi, inclusiv catre Japonia si Turcia, cu scopul de a crea lichiditatile necesare economiilor in reconstructie si dezvoltare. SUA prevedea astfel, ca beneficiarii sa devina piete de desfacere si spatii de investitii ale firmelor americane, ccea ce s-a si intimplat, dar nu pentru mult timp. Dezvoltarea rapida a economiilor Europene si a Japoniei in perioada postbelica, a depasit insa ori ce asteptari, astfel incit SUA s-a transformat din exportator in importator, o postura pastrata pina astazi.

Sistemul conceput la Bretton Woods a functionat, nu fara probleme, pina in 1971, când inflatia din SUA si un crescind deficit comercial, la care se adaugau imensele cheltuielile militare, au erodat valoarca dolarului.

Pe la Inceputul anilor 60, numarul de dolari care circulau in afara SUA, “eurodolarii”, crescuse considerabil. In acelasi timp, conform convertibilitatii dolar in aur, ori ce tara semnatara a tratatului de la Bretton Woods era indreptatita sa ceara Americii aur in schimbul dolarilor. cum insa rezervele de aur americane nu puteau face cererii, se profila la orizont o situatie periculoasa.

Dupa ce incercase sa apere dolarul prin instituirea unui control asupra capitalurilor, apoi refuzind bancilor straine convertibilitatea in aur, in 1971, presedintele american Richard Nixon suprima in mod unilateral convertibilitatea in aur a dolarului, si in acest fel tratatul de la Bretton Woods isi inceta existenta.

Noul sistem monetar international, care trebuia sa scoata America din impas, intra oficial in vigoare in 1976, ca urmare a acordunilor din Jamaica, el find bazat pe flotarea libera a paritatilor Intre monedele nationale in functie de cerere si oferta, abandona etalonul aur fara a prevedea o moneda internationala. Datorita mobilitatii capitalului in cautare de randamente maxime, si a speculatiilor financiare asupra monedelor nationale, fluctuatiile intre principalele devize Occidentale nu vor duce pe tennen lung la echilibrul asteptat.

In anii 70, odata cu aplicarea politicilor de liberalizare a transferunilor de capital introduse initial de guvernele conservatoare Reagan in SUA, si Thatcher in Anglia, obstacolele expansiunii trinsnationale a capitalunilor dispar. Astfel, va prinde din ce in ce mai mult contur la nivel mondial, o noua configuratie in care sfera financiara va domina economia reala.

Ca intr-un efect al dominoului, masurile luate de SUA, vor fi ulterior copiate de tarile Commonwealth-ului, apoi de tarile Europei Occidentale si ale Americii Latine. Erau ridicate astfel barierele deplasarii pe orizontala, a fluxurilor financiare. De acum inainte, pietele financiare nationale se vor integra progresiv in reteaua globalizarii financiare.

Anterior aplicarii acestor politici liberale, guvernele detineau controlul asupra intrarii capitalurilor straine pe teritoriul national. Ele puteau directiona fluxuri de capital in functie de prioritatile economice interne, descuraja capitalurile speculative pentru a evita destabilizarea, impune nivelul dobinzilor si controla activitatea de imprumut desfasurata de banci. Toate aceste pirghii erau utilizate in scopul mentinerii stabilitatii financiare, cresterii economice si a programelor sociale aflate in sarcina “statului-asistential”.

Nemultumite de interventiilc restrictive ale statului, si confruntate cu 0 stagnare a profiturilor, mediile financiare si industriale americane vor sprijini teoriile neoliberale aparute in anii 70, care promovau liberalismul financiar, si care au stat de aitfel la baza deciziilor politice de ridicare a barierelor capitalurilor din SUA.

Dupa incercari nereusite in anii 80, ale unor tan europene de a pastra controlul statului asupra sferei financiare, statele lumii, sub presiunea politicilor Washingtonului, vor renunta progresiv la prerogativele lor de control financiar, indiferent de ideologia partidelor care erau la putere.

Giovanni Arrighi explica aceasta cotitura politica, esentiala in descatusarea fortei capitaiuiui, prin intentia politicienilor de a cistiga increderea “pierduta” a capitalului, constrins sa suporte limitarile impuse de stat, dar in detrimentul politicilor sociale interne si a suportului pentru tarile din lumea a treia.

Totodata, Arrighi sustinea ca sistemul introdus de tratatul de la Bretoon Woods a fost compromis de “masiva scurgere de capital catre pietele financiare extra-teritoriale”, ca reactie la subminarea profiturilor