Globalizarea Piețelor Financiare

Cuvinte cheie:Piața secundară; piața opțiunilor; tranzacții; solicitator de capital; piața ipotecară;

CAPITOLUL I

GLOBALIZAREA PIEŢELOR FINANCIARE

GENERALITĂŢI

Termenul de globalizare semnifică, la modul generic, procesul de extindere a activităţilor sociale, economice si politice peste graniţele naţionale sau regionale, astfel încât evenimentele apărute sau deciziile luate într-o anumită zonă a lumii ajung să capete semnificaţii şi să influenţeze viaţa şi activitatea celor aflaţi în altă zona a arealului mondial. În literatura economică de specialitate au apărut mai multe definiţii ale termenului de globalizare. Prezentăm în continuare câteva dintre acestea si autorii lor:

- decuplare a tandemului spaţiu-timp, prin care comunicaţiile, cunoaşterea şi cultura pot fi răspândite pe întreg globul în mod simultan (Anthony Gidden, sociolog britanic, director la London School of Economics);

- un proces care transformă lumea într-un sistem economic mondial dominat de corporaţii supranaţionale şi de instituţii bancare care nu sunt răspunzătoare în faţa vreunei guvernări naţionale (criticii de stânga ai globalizarii);

- un proces în care distanţa geografică prezintă o importanţă tot mai redusă în stabilirea şi menţinerea relaţilor transfrontaliere de natura economică, politică şi socioculturală (Ruud Lubbers, universitar si teoretician olandez);

- evoluţie explozivă a tehnologiilor în domeniul transportului şi telecomunicaţiilor în scopul facilitării schimburilor economice şi culturale internaţionale (Wikipedia, The Free Encyclopedia);

- un set de forţe economice care modifică diviziunea muncii pe sexe şi care creează dezmembrări şi dislocări sociale importante (Jane Bayes, Mary Hawkesworth, Rita Mae Kelly, universitare americane şi promotoare ale procesului de emancipare a femeii în toate domeniile vieţii economico-sociale);

- proces în care lumea devine un spaţiu comercial mondial, în care ideile şi produsele sunt disponibile oriunde şi în acelaşi timp (Rosabeth Moss Kanter, universitar american, Harvard School of Business);

- un sistem internaţional atotcuprinzator care modelează politicile naţionale în domeniul relaţiilor internaţionale ale aproape tuturor statelor (Thomas Friedman, comentator de politica externă la The New York Times, câştigator a trei premii Pulitzer);

- creşterea interdependenţei economice dintre toate statele lumii prin sporirea volumului şi diversificarea tranzacţiilor de bunuri şi servicii transfrontaliere şi a fluxurilor de capital internaţional, precum şi prin difuzarea mondială rapidă a tehnologiilor (Raportul Fondului Monetar International pe anul 1997 privind economia mondială).

CAPITOLUL II

CONCEPTUL DE GLOBALIZARE FINANCIARĂ

Conceptul de globalizare financiară are în vedere crearea unei pieţe mondiale a banilor, a unei pieţe financiare globale, a unui sistem financiar global, a cărui apariţie şi dezvoltare se bazează pe fenomenul de dereglementare a pieţelor financiare naţionale, pe apariţia şi dezvoltarea unor noi instrumente financiare şi pe expansiunea băncilor şi a altor instituţii financiare internaţionale.

Globalizarea financiară presupune amplificarea volumului fluxurilor financiare de capital şi creşterea intensităţii acestora, procese a căror mărime poate fi comensurată în funcţie de gradul de deschidere a pieţelor financiare naţionale, de nivelul de angrenare financiară şi de gradul de integrare financiară. Deschiderea pieţelor financiare naţionale se referă la eliminarea restricţiilor legale asupra tranzacţiilor financiare internaţionale. Nivelul de angrenare financiară se referă la gradul de implicare naţională în activitatea financiară globală şi poate fi măsurat prin indicatori cum sunt: ponderea activelor financiare străine pe pieţele naţionale, gradul de implicare a instituţiilor financiare străine pe pieţele financiare interne, ponderea activelor financiare interne pe pieţele străine, gradul de implicare a instituţiilor financiare naţionale pe pieţele financiare externe, aportul naţional la diverse fluxuri financiare globale ş.a. Termenul de integrare financiară presupune existenţa unei convergenţe a preţurilor şi a randamentelor unor pachete de active financiare similare, pe diferite pieţe financiare naţionale.

CAPITOLUL III

PIAŢA DE CAPITAL – definiţie, concept, caracteristici, tipologie

Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la cei care au un surplus de capital -investitorii - către cei care au nevoie de capital, cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţile de servicii de investiţii financiare).

Se poate afirma despre piaţa de capital că este specializată în efectuarea de tranzacţii cu active financiare cu scadenţe pe termene medii şi lungi. Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate către agenţii economici naţionali sau sunt atrase de pe pieţele altor ţări, unde resursele de capital depăşesc necesităţile financiare interne de acoperit sau autorităţile monetare impun anumite restricţii privind accesul la resursele financiare-interne.

Aceste definiţii nu acoperă în întregime activitatea de pe piaţa de capital, ţinând cont de locul şi rolul pieţei de capital în ansamblul, mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare strictă între piaţa de capital şi piaţa financiară, cele două noţiuni fiind interdependente, prin includerea sau completarea reciprocă, în funcţie de reglementările fiecărei ţări în parte.