Globalizarea și creșterea economică durabilă

Globalizarea reprezinta procesul prin care distanta geografica devine un factor tot mai putin important in stabilirea şi dezvoltarea relatiilor transfrontaliere de natura economica, politica şi socioculturala . Retelele de relatii şi dependente dobindesc un potential tot mai mare de a deveni internationale şi mondiale.

Globalizarea apare definita diferit in opinia unor analisti ai fenomenului. Astfel, Schimnuitov considera “ dincolo de milioane de cuvinte folosite pentru a descrie globalizarea, avem datoria de a recunoaste ca ne aflam in fata unui colonialism modern …” ; Martin Allrow - “ globalizarea se refera la toate acele procese prin care popoarele lumii sun incorporate intr-o singura societate mondiala, societatea globala.”; Anthony Gidees - “ globalizarea poate fi definita ca intensificarea relatiilor sociale in lumea intreaga care leaga intr-o asemenea masura localitatile indepartate, incit evenimentele care au loc sunt privite prin prisma altora similare, petrecute la multe mile departare şi invers.“ ; Emanuel Richter - “globalizarea este reteaua globala care a adunat laolalta comunitati pe aceasta planeta, altadata dispersate şi izolate , intr-o dependenta mutuala şi o unitate ale unei singure lumi .“.

Globalizarea ofera oportunitati extinse pentru o dezvoltare reala la nivel global, dar se manifesta printr-un progres inegal pe regiuni . Unele tari devin din ce in ce mai integrate in economia mondiala, cu o viteza mult mai mare decit altele. Tarile care au reusit sa devina parte a sistemului unic global pe cale sa se contureze se bucura de cresteri economice mult mai insemnate şi de o reducere mult mai importanta a saraciei.

Pe de alta parte, trebuie precizat şi faptul ca in anii 1970 şi 1980, cind multe tari din America Latina şi Africa au urmat politici de orientare spre interior, dezvoltarea economica a acestora a stagnat sau s-a canalizat pe un trend descrescator şi s-au inregistrat cresteri impresionante ale saraciei cu valori ridicate ale inflatiei.

In momentul de fata, au loc mari transformari in privinta cresterii veniturilor şi schimbarii politicilor. Incurajarea terendului este cel mai bun curs pentru promovarea cresterii economice, dezvoltarea şi reducerea saraciei. Totusi, crizele inregistrate de pietele emergente in anii 1990 au demonstrat ca oportunitatile asociate procesului de globalizare presupun şi riscuri provenite din miscarile volatile de capital, la care se adauga riscul de ordin social, economic şi de degragarea mediului inconjurator care sunt determinate de acentuarea saraciei.

In patru domenii – ecologie, societate civila, identitate şi cunoastere – o evaluare a efectelor negative este contrabalansata de noi posibilitati de actiune. Globalizarea a contribuit la deteriorarea naturii şi secarea resurselor neguvernabile. Dar a creat şi posibilitatea unor campanii mondiale şi a oferit concepte şi metode, ca de exemplu, dezvoltarea durabila, recunoscute cvasiuniversal. Societatile civile au o mai putina eficienta in fata factorilor globali, ce nu pot fi trasi la raspundere, precum guvernele sau companiile ancorate in teritoriu, vizibile şi abordabile. Dar ele dovedesc o mare propensiune spre globalizare, pe care o folosesc in aspiratia la o societate civila globala deja emegenta