Impactul Crizei Economice Mondiale Actuale asupra Folosirii Forței de Muncă din România

Lucrarea elaborată abordează un subiect permanent discutat în mass-media şi de care ne lovim în viaţa de zi cu zi, acela al actualei crize economice şi al efectelor resimţite tot mai accentuat de la debutul acesteia pâna în prezent. În analizarea impactului crizei economice mondiale asupra ocupării forţei de muncă din România, fenomenul şomajului reprezintă elementul esenţial în explicarea dezechilibrelor ce au loc atât în plan naţional cât şi global. În abordarea problematicii şomajului în România, lucrarea evidenţiază situaţii reprezentative pentru exemplificarea impactului acestui dezechilibru economic în desfăşurarea corespunzătoare a activităţilor economice afectate preponderent. În primul rând, lucrarea surprinde conceptele ce conturează coordonatele pieţei muncii, ca mai apoi să prezinte evoluţia folosirii forţei de muncă din România după anul 1990 până la debutul actualei crizei economice. O dată cu formarea unei imagini de ansamblu a tuturor elementelor ce influenţează piaţa forţei de muncă, lucrarea analizează problematica şomajului în contextul actualei crize economice mondiale, prin comparaţie între România şi celelalte membre UE. În mod natural, secţiunea de final se concentrează pe identificarea unor posibile măsuri de combatere a şomajului şi de ameliorare a situaţiilor celor afectaţi de acest dezechilibru economic.

This paper addresses a subject that is permanently discussed in the media and that we are confronting in our daily life, that of the current economic crisis and the effects thereof which are felt more acutely ever since its beginning up to the present moment. In analyzing the impact of the global economic crisis on the occupation labor force in Romania, unemployment represents the key element in explaining the economic imbalances that occur at both national and global level. In approaching the issue of unemployment in Romania, the paper highlights situations that are representative for explaining the impact of this economic imbalance over the appropriate performance of those economic activities which are particularly affected. First of all, this paper captures the concepts which delineate the coordinates of the labor market and subsequently presents the evolution of the use of labor force in Romania after 1990 until the beginning of the crisis. Following an overview of all the elements that influence the labor market, the paper analyzes the issue of unemployment in the context of the current global economic crisis, by comparing Romania’s situation to that of the other EU member states. Naturally, the concluding section is focused on identifying possible measures for mitigating unemployment and improving the situations of those who have been affected by this economic imbalance.

Cuvinte cheie: criză economică, şomaj, România, BIM, ANOFM, strategia Europa 2020.

I. Unele delimitari conceptuale

Analiza istoriei economice mondiale din perspectiva locului pe care îl ocupă capitalul uman în rândul factorilor de producţie, evidenţiazã contradicţii esenţiale nesoluţionate de teoria şi practica dezvoltãrii economice şi sociale, aflată într-o permanentă tranziţie. Din punct de vedere economic, apariţia pieţei muncii – mai aproape de configuraţia sa teoretică şi practică actuală – nu poate fi situată în timp, decât o dată cu începuturile revoluţiei industriale din Anglia. După aproximativ un secol de evoluţie tot mai complexă şi mai complicată a economiei mondiale, apare în această ţară, o nouă teorie de referinţă pentru piaţa muncii, elaborată de J. M. Keynes, care, în condiţiile de criză, recomanda intervenţionismul în politica economică internă, ca suport indispensabil al menţinerii forţei economice externe.

Observarea evoluţiei economiei, a lumii româneşti, în ansamblul şi complexitatea ei, din ultimul secol, evidenţiază permanentele modificări ce conturează desfaşurarea tututor activităţilor economice cu un caracter progresiv sau regresiv.

Piaţa muncii este locul de confruntare, în spaţiu, timp, pe total şi pe structură a ofertei de muncă cu cererea de muncă.

Cererea de muncă (sau oferta de locuri de muncă) exprimă ansamblul numărului de ore de muncă şi, corespunzător, a personalului de o calificare şi pregătire adecvate necesare pentru realizarea tuturor bunurilor şi serviciilor de care are nevoie societatea la un moment dat, în condiţiile date de organizare şi de dotare tehnică a producţiei. Ea vine din partea economiei.

Oferta de muncă (sau cererea de locuri de muncă) exprimă numărul total de ore de muncă şi, corespunzător, a locurilor de muncă, ce, în mod potenţial, pot fi ocupate de către populaţia activă a unei ţări. Ea aparţine şi vine din partea factorului subiectiv al producţiei, omul .

În ceea ce priveşte oferta de muncă, aceasta are caracter relativ rigid, exprimând o piaţă a muncii cu concurenţă totdeauna imperfectă. Acest caracter se explică prin doua categorii de factori economici, teritoriali şi demografici, profesionali, ocupaţionali.

-Factorii economici, teritoriali privesc absenţa posibilităţii sau dorinţei persoanelor ori familiilor de a lucra în alt teritoriu, fără să renunţe la genul de activitate exercitat. Motivaţia acestei imobilităţi a ofertei de muncă poate consta în: efortul bănesc pe care îl presupune schimbarea locului de muncă în altă localitate, ataşamentul omului de mediul economico-social, chiar dacă nu are avantaje economice etc.

-Factorii demografici, profesionali, ocupaţionali privesc absenţa posibilităţii sau dorinţei persoanelor de a-şi schimba ocupaţia sau locul de muncă. Motivaţia acestui comportament constă în: calificarea necorespunzătoare, slabă informare privind ocupaţiile disponibile, insuficienţa şanselor pentru reconversia forţei de muncă, starea sănătăţii, vârsta, avantaje nonsalariale nesemnificative etc.

Aşadar, cererea de muncă depinde de productivitatea marginală a muncii, precum şi de anticipările raţionale privind dimensiunile cererii globale, ca şi anticipările conjucturale privind elasticitatea cererii de muncă .

În condiţiile accelerării restructurării şi sporirii insecurităţii locului de muncă, pe piaţa muncii, s-a acumulat un număr mare de probleme sociale. Ocuparea forţei de muncă a devenit una din zonele cele mai tensionate ale tranziţiei. România s-a confruntat cu o criză a ocupării forţei de muncă, în condiţiile declinului economic instalat în primul deceniu postdecembrist. Privatizarea şi restructurarea economiei româneşti au influenţat semnificativ piaţa muncii, determinând masive disponibilizări şi apariţia fenomenului de şomaj. Involuţiile din economie au restrâns posibilităţile de ocupare a forţei de muncă, numărul populaţiei active şi ocupate, respectiv rata de activitate şi de ocupare s-au redus, iar şomajul s-a accentuat. Şomajul a fost recunoscut oficial începând cu anul 1991, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/1991 privind protecţia socială a şomerilor şi reintegrarea lor profesională.