Impactul Politicii UE asupra Mediului de Afaceri

REZUMAT

IMM-urile reprezintă coloana vertebrală a economiei în toate ţările şi experienţa UE arată că sectorul IMM poate aduce o contribuţie esenţială la PIB şi la reducerea şomajului (60% din PIB şi aproximativ 70% din totalul forţei de muncă). IMM-urile au capacitatea de a răspunde în mod flexibil cerinţelor unei pieţe puternic concurenţiale şi de a se adapta rapid la schimbările ciclice şi structurale ale economiei globale.

Întreprinderile micro, mici şi mijlocii (IMM) joacă un rol esenţial în economia europeană. Ele reprezintă o sursă de abilităţi antreprenoriale, inovare şi creare de locuri de muncă. În Uniunea Europeană extinsă la 25 de ţări, aproximativ 23 de milioane de IMM-uri asigură în jur de 75 de milioane de locuri de muncă şi reprezintă 99% din toate întreprinderile.

În 75,43% din firme (faţă de 62,34% în 2008) se urmăreşte comunicarea cu furnizorii sau clienţii, în 62,88% dintre companii (faţă de 61,88% în 2008) se vizează obţinerea informaţiilor despre mediul de afaceri, în 44,04% dintre organizaţii (faţă de 28,50% în 2008) se are în vedere facilitarea comunicării în cadrul acestora, iar în 38,49% din unităţile economice (faţă de 24,84% în 2008) se efectuează tranzacţii sau plăţi electronice. Implicarea unui număr tot mai mare de IMM-uri în activităţi de producţie arată că sectorul IMM în ansamblu a ajuns într-o nouă fază de dezvoltare, având în vedere că IMM-urile din industrie sunt mai mari şi au o durată de funcţionare mai îndelungată, în comparaţie cu IMM-urile din sectorul serviciilor.

CUVINTE CHEIE:

întreprinderi mici şi mijlocii, plan de dezvoltare, politică de dezvoltare, program de acţiune

INTRODUCERE

Nu există o definiţie acceptată unanim a micilor afaceri. Astfel, în aprecierea "mărimii" micilor afaceri uneori se iau în considerare criterii cantitative, cum sunt numărul de salariaţi, volumul vânzărilor etc. Alteori, se consideră că o mică afacere trebuie să-şi aibă limitat domeniul la piaţa locală. Într-o altă concepţie, afacerile sunt categorisite ca mici, în funcţie de natura firmei, ca farmacii, magazine de bijuterii, haine etc.

Una din cele mai vechi definiţii ale micilor afaceri este cea dată prin Legea micilor afaceri din 1934 din S.U.A.: "o mică afacere este aceea care este deţinută şi condusă în mod independent şi nu este dominantă în domeniul ei de activitate".

În România, potrivit Legii 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, criteriile după care sunt definite întreprinderile sunt numărul de salariaţi, cifra de afaceri şi independenţa, astfel:

Numarul de salariaţi:

- microintreprinderi: până la 9 salariaţi;

- întreprinderi mici: 10-49 salariaţi;

- întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.

Cifra de afaceri: până la 8 milioane EURO (sau un rezultat anual al bilanţului contabil ce nu depăşeşte 5 milioane EURO).

Independenţa: Nu sunt deţinute în proporţie mai mare de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot de o altă întreprindere sau de mai multe întreprinderi împreună, care nu fac parte din întreprinderile mici şi mijlocii.

O definiţie hazlie: O mică afacere este aceea în care îţi poti aduce şi câinele la lucru.

Într-o Uniune Europeană extinsă, micile afaceri vor continua să fie cheia generării de creştere economică, competitivităţii şi locurilor de muncă.

Termenul de IMM conţinut în legislaţia Uniunii Europene a fost pentru prima oară definit de Recomandarea nr. 96/280/CE privind definiţia întreprinderilor mici şi mijlocii. Definiţia actuală este conţinută de Recomandarea nr. 2003361/CE privind definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii. Sinteza definiţiei termenului de întreprindere mică şi mijlocie este prezentată în tabelul de mai jos.