Inflația și Procesele Inflaționiste

Inflaţia şi procesele inflaţioniste. Problema inflaţiei în RM

Ce este inflaţia?

Conceptul de inflaţie s-a modificat mult pe parcursul secolelor. Iniţial, inflaţia era considerată un fenomen strict monetar, generat de creşterea, peste o anumită limită, a cantităţii de bani aflate în circulaţie. În ulti¬mul timp însă, inflaţia este definită ca unul din principalele dezechilibre macroeconomice, cauzat de o mulţime de factori de natură diferită, deşi la suprafaţă se manifestă ca un dezechilibru între masa monetară şi volumul total al producţiei de bunuri şi servicii.

Deşi are la originea sa mai multe cauze, inflaţia exprimă o situa¬ţie cînd se încalcă echilibrul dintre cererea agregată şi oferta agregată. Acest lucru se întîmplă atunci cînd cererea agregată creşte peste capa¬citatea de producţie, cînd populaţia doreşte şi poate să procure o can¬titate mai mare de bunuri şi servicii decît cantitatea propusă de piaţă, fapt ce generează o creştere a nivelului general al preţurilor. Iată deci şi o definiţie a acestui fenomen:

Inflaţia este un proces de creştere continuă a nivelului me¬diu (sau general) al preţurilor şi de diminuare a puterii de cumpărare a monedei. Cînd vorbim despre inflaţie se are în vedere nu oricare creştere a preţurilor, ci doar o creştere a nivelului mediu al tuturor preţurilor.

În Moldova, de exemplu, la produsele sezoniere, cum ar fi fructele şi legumele, preţurile individuale vor creşte şi vor scădea de mai multe ori pe parcursul anului. Se poate întîmplă să crească chiar şi preţurile la produsele unei întregi ramuri, cum ar fi construcţiile sau transporturile, însă această creştere a preţurilor nu este încă un fenomen inflaţionist.

Inflaţia este un proces care nu vizează creşterea preţurilor individu¬ale la diferite produse, ci nivelul mediu al preţurilor. Deseori preţurile medii rămîn stabile, pe cînd preţurile individuale se pot schimba atît în sus, cît şi în jos. Atunci cînd creşte preţul individual la un bun oareca¬re, are loc o modificare a raportului dintre cerere şi ofertă şi o redis¬tribuire a resurselor între ramuri şi domenii de activitate. în cazul dez¬echilibrului dintre cererea agregată şi oferta agregată însă apare inflaţia.

Din Figura 19.1 rezultă că, atunci cînd oferta agregată rămîne ne¬schimbată, adică rigidă, iar cererea agregată creşte mai rapid decît po¬tenţialul productiv al economiei, preţurile cresc de la P, la P2 pentru a echilibra cererea (în cazul dat C.A.2) cu oferta agregată (O.A.).

Ca urmare a creşterii preţurilor, va creşte şi volumul de producţie oferit, dar cu ritmuri mai scăzute decît în cazul ofertei unui singur pro¬dus provocată de creşterea preţurilor la acesta.

Măsurarea inflaţiei

Principalul instrument cu ajutorul căruia se măsoară nivelul inflaţiei este indicele preţului consumatorului (IPC), numit şi „indicele preţuri¬lor de consum" (IPC). Acest indice, calculat lunar de Biroul Naţional de Statistică, măsoară evoluţia de ansamblu a preţurilor la bunurile şi serviciile cumpărate de populaţie.

Atunci cînd într-o ţară există sute de mii şi chiar milioane de pre¬ţuri mereu în mişcare, este oare posibil a le compara în fiecare lună cu cele din luna trecută? Probabil că nu, dar de o asemenea procedură complicată nici nu este nevoie, deoarece în cazul dat statisticienii iau în calcul doar evoluţia preţurilor la cele mai reprezentative bunuri şi servicii pentru ţara dată. Aceste bunuri formează aşa-numitul „coş de consum" sau „coş al pieţei", care şi este monitorizat lunar. Acum putem formula şi o definiţie a IPC-ului. Astfel,

Indicele preţurilor de consum este un instrument cu aju¬torul căruia se măsoară modificarea preţului mediu al unui coş de bunuri şi servicii care reprezintă consumul specific al unui menaj tipic.

Indicele preţurilor de consum se calculează comparînd nivelul pre¬ţurilor din anul acesta la bunurile şi serviciile cuprinse în coşul de consum cu cel din anul trecut sau comparînd nivelul preţurilor din luna octombrie cu cel din luna septembrie.

Anul acesta (sau luna octombrie) constituie „perioada curentă", pe cînd anul trecut (sau luna septembrie) este „perioada anterioară" sau de bază.

IPC = P1/P0*100%

unde: IPC - indicele preţurilor de consum;

Pl - preţurile „coşului de consum" în perioada curentă;

Po - preţurile „coşului de consum" în perioada anterioară, debază (luna trecută sau anul trecut).

În Republica Moldova, în anii 2002-2006, indicele preţurilor de con¬sum constituie media ponderată a preţurilor la: a) produsele alimentare; b) mărfurile nealimentare; c) serviciile prestate, consumate de menaje, în următoarele proporţii: 50%, 28% şi, respectiv, 22,1%. De notat că pon¬derea componentelor IPC-ului în „coşul de consum" se modifică o dată cu evoluţia societăţii, o dată cu modificarea structurii consumului.

Paralel cu IPC, se mai calculează un indice al preţurilor cu ridicata, precum şi un indice al mărfurilor exportate şi al mărfurilor importate.

Alături de IPC, la măsurarea inflaţiei sînt utilizaţi şi alţi indicatori, şi anume: indicele preţurilor producătorilor (IPP) şi deflatorul PIB-ului. IPP-ul permite compararea preţurilor medii plătite de producători pentru procurarea materiei prime, utilajului şi altor materiale intermediare. De¬flatorul PIB-ului este o mărime statistică, care permite măsurarea volumu¬lui real al PIB-ului „curăţat" de creşterea nivelului mediu al preţurilor.

Indicele preţurilor de consum (confruntat cu IPP şi deflatorul PIB-ului) este folosit pentru a calcula rata inflaţiei, care este creşterea pro¬centuală anuală a IPC-ului.

Rinf =IPC1- IPC0 / IPC0 * 100%

unde: Rinf - rata inflaţiei

IPC1 - indicele preţurilor de consum în perioada curentă;

IPC0 - indicele preţurilor de consum în perioada de bază.

Tipurile de inflaţie

în funcţie de ritmurile de creştere a preţurilor (adică a ratei inflaţiei), sînt cunoscute următoarele tipuri sau feluri de inflaţie:

a) inflaţie latentă (sau tîrîtoare), care se caracterizează printr-o creş¬tere anuală a nivelului mediu al preţurilor cu 3-4%. Se consideră că acest tip de inflaţie este favorabil creşterii economice;

b) inflaţie moderată, numită şi „deschisă" sau „declarată". Ea exis¬tă atunci cînd preţurile cresc anual cu 5-20%. Inflaţia modera¬tă nu mai este atît de favorabilă creşterii economice ca inflaţia latentă;

c) inflaţia galopantă se caracterizează printr-o creştere cu peste 20 la sută ă preţurilor pe parcursul anului. Acest tip de inflaţie, cu efecte negative asupra dezvoltării economice, a fost cunoscut, în diferite perioade de timp, de toate ţările lumii. Astfel, după cel de al doilea război mondial (în anii 1945-1952), precum şi în urma celor două şocuri petroliere (în anul 1973 şi anul 1979), marea ma¬joritate a ţărilor lumii s-a confruntat cu o creştere anuală a pre¬ţurilor de peste 20-100%. La începutul anilor 1990, în Republica Moldova, rata inflaţiei a ajuns pînă la 1200-1300% anual;

d) hiperinflaţia este un fenomen întîlnit mai rar în viaţa economică. Ea se manifestă atunci cînd preţurile cresc lunar cu peste 50% în decursul mai multor luni. Drept exemplu de hiperinflaţie poateservi creşterea anuală a preţurilor de zeci de mii de ori în Ger¬mania (în anii 1920-1923).