Inflația în România - cauze - efecte - politici de combatere

Caracteristici fundamentale ale inflatiei

Exista putine cuvinte cu incarcatura economica, politica si sociala atat de des folosite in limbajul curent precum “inflatie”. Prin folosirea sa oamenii incearca sa defineasca o stare de lucruri iesita din normal, ceva ce este mult, peste necasarul unui moment dat.

Inflatia nu este specifica numai tarilor cu economie de piata, ea manifestandu-se deopotriva ca un dezechilibru monetaro-material atat in economiile de piata, cat si in economiile centralizate. Inflatia este un insotitor al monedei, aparand si dezvoltandu-se o data cu aparitia si cresterea rolului monedei in mersul economiei. Important de stiut este faptul ca nu orice crestere de preturi reprezinta inflatie, dupa cum, in complexitatea actuala a economiei, nu orice tip de inflatie poate fi asociata dezechilibrului major.

Dupa efectele sale cresterea de preturi poae fi impartita in:

a)crestere obisnuita de preturi;

b)inflatie - care poate fi inflatie benefica sau inflatie distructiva.

Treptat, inflatia a devenit o preocupare majora a teoriei si practicii economice incepand cu epoca moderna. Economiile moderne prin complexitatea lor, prin numeroasele corelatii monetare, economice, sociale si politice au impus acest lucru.

Inflatia poate fi considerata un dezechilibru care afecteaza, in proportii diferite, toate economiile nationale, si care poate fi sesizat prin doua tendinte majore, si anume: cresterea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor.

Se considera ca inflatia este o stare caracterizata prin cresterea permanenta, mai rapida a volumului puterii de cumparare fata de volumul bunurilor si serviciilor, astfel incat din aceasta rezulta cresterea veniturilor si preturilor in timp ce valoarea banilor scade.

Apropiat de realitate este J.M.Keynes care defineste inflatia astfel: “atunci cand o noua crestere a volumului cererii efective nu mai determina o noua crestere a volumului productiei si se manifesta exclusiv printr-o crestere a unitatii de cost, strict proportional cu cresterea cererii effective, s-a creat o situatie care poate fi definita cu temei inflatie autentica”. In conceptia acestuia, efectul dezechilibrelor dintre cerere si oferta il reprezinta cresterile de costuri si preturi.

Conform Institutului National de Statistica din Franta inflatia reprezinta “ un dezechilibru durabil intre ansamblul cererii si ofertei de bunuri economice”.

“Inflatia este totdeauna si pretutindeni un fenomen monetar de care de face raspunzatoare politica statului. Politica sa consta in a finanta surplusul de cheltuieli, imprimand din ce in ce mai multi bani. Este unul din motivele pentru care cantitatea de moneda creste”. (Milton Friedman, ”Inflation et sistemes monetaires”,Calman Levy, Paris 1976, p.75).

Avand in vedere sensul larg al notiunii de inflatie, aceasta poate fi definita ca un dezechilibru structural, economic, social si politic, care poate sa apara in societate la un moment dat si care se manifesta prin cresterea masei monetare in circulatie, cresterea generalizata a preturilor si reducerea nivelului de trai, precum si prin destabilizarea intregii societati.

Economia Romaniei se confrunta cu dezechilibre structurale care se regasesc in starea tensionata a relatiei dintre nevoi si resurse. Corelatia dintre inflatie si crestere economica se dovedeste a fi invers proportionala , astfel ca ratele inalte ale inflatiei sunt insotite de rate negative de crestere economica.

Fenomenul inflationist a fost prezent in economia romaneasca mai ales incepand cu anii 1978-1980. Este cunoscut faptul ca in perioadele ce au urmat celor doua conflagratii mondiale, tara noastra s-a confruntat cu probleme economice si sociale deosebite, procesele inflationiste inregistrand o virulenta greu de banuit, generand in ultima instanta o puternica degradare a nivelului de trai.

Desi nu intr-o forma vizibila, inflatia a insotit in mod permanent economia romanesca in ultimele decenii, fiind generata de puternice dezechilibre economice si financiare cu care s-a confruntat economia hipercentralizata, indeosebi in ultimii ani.

In perioada economiei centralizate preturile au fost stabilite administrativ la niveluri la care cererea depasea oferta, iar pietele cunosteau penuria. Pentru a readuce aceste piete in echilibru era necasar ca pretul pietei sa creasca, pentru a stimula producatorii sa sporeasca productia, iar consumatorii sa economiseasca aceste bunuri rare.