Informatică economică

Evolutia calculatoarelor

Calculatoarele electronice sunt urmasele unor dispozitive de calcul mai rudimentare dar foarte ingenioase, nãscute din pasiunea si ambitia oamenilor de a efectua calcule din ce în ce mai precise. Paradoxal însã, atât cei pasionati de calcule, între care amintim ilustrele nume ale lui Ampere si Gauss, cât si cei cãrora le displãceau calculele (francezul de Condorcet, de exemplu, a împãrtit un premiu al Academiei din Berlin în 1774 cu astronomul Tempelhoff fiindcã avea oroare de calcule) erau interesati de dezvoltarea dispozitivelor de calcul automate. Primele probleme de calcul erau exclusiv numerice, dar calculatoarele de astãzi pot solutiona probleme complicate, prelucrând informatii complexe, de tipuri diverse.

Vom enumera în continuare etapele evolutiei dispozitivelor de calcul pânã la aparitia calculatoarelor moderne, enumerând, cu titlu informativ, si mai ales pentru ingeniozitatea lor, câteva dintre acestea.

1) Dispozitive de calcul simple

John Napier (1550-1617) a inventat un dispozitiv cu bastonase prismatice pe care erau înscrise produsele cu 1,2, ,9 ale cifrelor de la 1 la 9 pentru simplificarea înmultirii.

E. Gunter (1581-1626) a construit scara logaritmicã, reducând înmultirea a douã numere la operatia de adunare a douã segmente prin folosirea formulei log(a x b)=log(a)+log(b).

E. Wingate (1593-1656) a perfectionat scara logaritmicã cu douã rigle gradate care pot aluneca una de-a lungul celeilalte, creând rigla logaritmicã ce se mai foloseste si astãzi.

De remarcat cã dispozitivele amintite mai sus nu efectueazã adunãri si necesitã operare exclusiv manualã.

În 1642, Blaise Pascal (1623-1662) a inventat o masinã de adunat mecanicã pentru a-si ajuta tatãl, care era administrator financiar. Masina consta din sase cilindri ce aveau reprezentate cifrele 0,1, ,9 pe câte o bandã. La fiecare rotatie cu 1/10 din lungimea cercului corespunzãtor, se schimba cifra iar fiecare 10 atins de un cilindru determina trecerea automatã, pe cilindrul urmãtor, a unei unitãti de ordin superior. Astfel, suma a douã numere rezulta în urma rotatiilor succesive fãcute pentru primul si al doilea numãr. Masina lui Pascal a fost simplificatã de Lepine (1725) iar în 1851, V. Schilt a prezentat la Londra o masinã de adunat în care cifrele se înscriau pe clape.

Gottfried von Leibniz (1646-1716) a construit masini de adunat si înmultit (1694, 1704) inventând un cilindru suplimentar care permitea repetarea adunãrilor în vederea efectuãrii unei înmultiri (antrenorul). Dispozitivele de calcul descrise de el pentru efectuarea celor patru operatii aritmetice au aplicatii si astãzi.

Thomas de Colmar a creat în 1820 prima masinã de adunat si înmultit care a intrat în viata economicã.

Charles Babbage a proiectat, între 1834 si 1854, o masinã care, folosind rotite de calcul zecimal, urma sã execute o adunare într-o secundã dar care n-a fost, din pãcate, complet realizatã. Munca lui Babbage a fost încurajatã de ideile inovatoare ale Adei Byron, numele celor doi rãmânând de referintã în pionieratul informaticii prin intuirea unor principii general valabile în informaticã, cum ar fi separarea memoriei si unitãtii de executie în construirea unui calculator sau posibilitatea utilizãrii acestuia pentru rezolvarea unor probleme complexe.

P. L. Cebîsev (1821-1894) a construit o masinã de adunat si înmultit cu miscare continuã, care semnala sonor momentul de stopare a manivelei.

Viteza de lucru a acestor masini va creste pânã la câteva zeci de operatii pe secundã prin înlocuirea învârtirii manuale a manivelei cu operatii electrice.

La expozitia de la Paris din anul 1920, Torres y Quevedo a prezentat o masinã care efectua înmultiri si împãrtiri, numerele fiind introduse prin apãsarea pe clape.

2) În prima jumãtate a secolului al XX-lea au fost inventate masini analogice care transformau o problemã matematicã (teoreticã sau practicã) într-una bazatã pe mãrimi fizice (segmente, unghiuri, intensitatea curentului electric, variatii de potential) pe baza unei analogii. În final se obtinea un rezultat aproximativ dar convenabil din punct de vedere practic. Un exemplu de transpunere a unei probleme numerice în termeni analogici este reducerea înmultirii a douã numere la adunarea a douã segmente folosind scara logaritmicã.