Sisteme Informatice Aplicate în Industrie și Economie - Sisteme ERP

1. Introducere

Economia este strâns legată de tipul de societate în care se desfăşoară. Dacă în era agricolă majoritatea lucrătorilor erau cultivatori sau crescători de animale, ale căror vieţi erau centrate în jurul agriculturii, în era industrială are loc o simplificare a proceselor de muncă prin introducerea mecanizării, automatizării şi robotizării, tehnologia fiind pusă în slujba uşurării muncii fizice. Ca efect negativ într-o primă fază acest lucru a dus la şomaj, dar în era informaţională se ajunge ca majoritatea lucrătorilor să fie implicaţi în crearea, distribuirea şi prelucrarea informaţiilor, tehnologia fiind folosită pentru creşterea posibilităţilor suplinirii mentale ale lucrătorilor. Atât agricultura, cât şi industria rămân importante în cadrul societăţilor informaţionale, dar majoritatea lucrătorilor sunt implicaţi în activităţi de creare, distribuire şi prelucrare a datelor şi informaţiilor. Aceşti aşa-numiţi lucrători de cunoştinţe ajung azi să depăşească numărul celor angajaţi în agricultură sau în producţia industrială în cadrul ţărilor dezvoltate ale lumii. De exemplu, în SUA “gulerele albe” (lucrători de cunoştinţe) au devenit pentru prima dată mai numeroase decât “gulerele albastre” (muncitorii) deja în anul 1957, această dată este adesea folosită pentru a marca începutul erei informaţionale.

În prezent economia ţărilor avansate tinde tot mai mult spre un tip de economie bazată pe cunoaştere, prin utilizarea pe scară largă a sistemelor informatice integrate ERP, a sistemelor expert şi a sistemelor informatice pentru asistarea deciziei.

2. CONCEPTE DE BAZĂ ÎN INFORMATICA ECONOMICĂ

2.1. Noţiuni generale

Informaţia după forma de exprimare a fenomenelor pe care le reflectă poate fi analogică,

numerică sau cantitativă şi nenumerică sau calitativă. După situarea în timp faţă de procesul sau fenomenul reprezentat aceasta poate fi activă (dinamică sau operativă), pasivă sau previzionată. După conţinut deosebim informaţii elementare, complexe şi sintetice, iar după domeniul de activitate pe care îl deservesc putem vorbi despre informaţii tehnologice, tehnico-ştiinţifice şi economice.

Data reprezintă informaţia exprimată într-o formă concretă. Prin această noţiune se înţelege un ansamblu de semne şi caractere dispuse într-o ordine reprezentând situaţia sintactică a unui sistem de informare. O dată devine informaţie în măsura în care semnificaţia sa are un anumit grad de sinteză. Data are o existenţă obiectivă, tangibilă, reprezentând o informaţie potenţială.

Cunoştinţele includ capacitatea de a evalua informaţiile într-un anumit sens sau scop.

Prin urmare, între date, cunoştinţe şi informaţii trebuie făcută o distincţie clară, astfel:

♦ datele reprezintă numere, mărimi etc. care servesc la rezolvarea unei probleme sau care se obţin în urma unor cercetări, urmând a fi supuse unor prelucrări, motiv pentru care ele pot fi considerat materia primă a informaţiei reprezentând, prin urmare, informaţii potenţiale.

♦ informaţiile se referă la date organizate care au fost sortate şi aranjate după criterii specifice unui anumit domeniu de activitate. Ca trăsătură fundamentală a informaţiei menţionăm subiectivitatea;

♦ cunoştinţele se bazează pe însuşirea informaţiilor, având ca efect posibilitatea luării anumitor decizii.

2.2. Sisteme informaţionale şi sisteme informatice

Sistemul informaţional reprezintă totalitatea metodelor, procedeelor şi mijloacelor utilizate în culegerea, stocarea, prelucrarea, analiza şi transmisia datelor în scopul fundamentării şi urmăririi deciziilor la toate nivelurile unei entităţi economico-sociale. Sistemul informatic este o componentă a sistemului informaţional în care mijloacele tehnice de prelucrare sunt calculatoarele electronice.

Prelucrarea datelor pentru a se obţine informaţii în scopul luării anumitor decizii are la bază următoarele considerente:

• informaţia apare deseori în alt loc decât cel în care este utilizată;

• informaţia apare deseori în alt moment decât cel al utilizării;

• informaţia apare deseori sub o formă diferită de cea în care este folosită.

Obiectivele informaţiei la nivelul unei firme se referă la:

♦ satisfacerea unor obligaţii legale (orice entitate trebuie să-şi organizeze şi să-şi conducă activitatea potrivit Legii nr. 82/1991 a contabilităţii, republicată. În plus, bilanţul şi contul de profit şi pierdere sunt componente ale situaţiilor financiare care se publică. Totodată, respectarea legislaţiei fiscale presupune întocmirea unor declaraţii vamale, cu privire la TVA sau la veniturile obţinute etc.);

♦ pregătirea deciziilor pe diferite niveluri ierarhice (întrucât informaţia reprezintă punctul de plecare în vederea luării deciziilor, elaborarea acestora necesită diverse informaţii);

♦ asigurarea comunicării. Se are în vedere atât comunicarea internă, cât şi cea externă. Dacă comunicarea internă vizează schimburile de informaţii verticale (la niveluri ierarhice diferite) sau orizontale (la acelaşi nivel ierarhic), comunicarea externă se referă la primirea informaţiilor din exterior sub forma documentaţiilor, studiilor de piaţă etc., la difuzarea informaţiilor către exterior prin reclame, publicitate, informări ale acţionarilor sau asociaţilor etc., precum şi la schimburile regulate de informaţii cu clienţii, furnizorii, debitorii, creditorii etc.

3. SISTEME INFORMATICE DISTRIBUITE

În general, prin sistem, înţelegem un ansamblu de obiecte care pot fi lucruri, concepte, fiinţe etc. şi care se găsesc într-o anumită interdependenţă şi interacţiune pentru realizarea unui scop comun.

Un sistem informatic distribuit reprezintă o mulţime de programe peste o reţea de noduri formată din calculatoare, multiprocesoare, procesoare paralele masive, sau staţii de lucru, care au acces fiecare la o memorie proprie, dar care pot avea acces şi la anumite memorii comune partajate, ce sunt conectate între ele prin linii de comunicaţie - fir, fibră optică, unde radio, satelit, în diverse topologii de conexiune - magistrală comună, stea .

Utilizatorii propriu-zişi ai sistemelor distribuite de tip Internet sau intranet (reţele în cadrul organizaţiilor) sunt în multe cazuri mai puţin preocupaţi de costurile resurselor folosite, fiind interesaţi mai mult de funcţionalitatea modalităţii de partajare a resurselor de care trebuie să se folosească în aplicaţiile lor. Partajarea resurselor se face începând de la indivizi foarte apropiaţi (de exemplu: membri unei familii sau colegi de serviciu care folosesc aceeaşi imprimantă sau cooperează în mod direct prin partajarea unor fişiere comune dintr-un intranet local) şi până la indivizi care nu se cunosc între ei şi nici nu intră vreodată în contact (de exemplu: utilizatorii unor motoare de căutare pe Internet).

Cele mai remarcabile şi uzuale dintre sistemele informatice distribuite sunt:reţelele de tip internet, cum ar fi SPIRNET; Internet; Fido Net; Intranet şi extranet; Nomadic computing şi ubiquitos computing; Internet2; PlanetLab.