Integrarea piețelor financiare - modelarea deciziilor pe piețe

Anul 2011 sa încheiat cu un impuls pozitiv, susținut de deciziile politice puternice pentru a aborda cele negative bucle de feed-back între suveranii, sectorul bancar și creșterea economică, așa cum a fost deja analizate în profunzime în EFSIR de anul trecut. Guvernanță economică consolidată în întreaga UE și inițiativele care vizează aprofundarea uniunii economice și monetare, împreună cu măsurile adoptate de Sistemul European al Băncilor Centrale, inclusiv pe termen lung.Operațiunile de refinanțare (LTRO) anunțate de BCE, a adus unele nelamuriri pentru piețele financiare de la sfârșitul anului.

In 2012 au avut un impact semnificativ asupra cresteri economice . În special, ei au născut puternic asupra creșterii economice și ocupării forței de muncă de performanță.Cu toate acestea, de corectare a dezechilibrelor macroeconomice acumulate anterior (subsecțiunea1) a continuat să modeleze atât evoluții și evenimente de pe piețele financiare în macroeconomice 2012.

Rolul negativ al dezechilibrelor macroeconomice pentru activitatea economică a fost pe larg recunoscută. La nivelul Uniunii, aceasta a dus la stabilirea de dezechilibru macroeconomic al UE.Procedura (MIP). Având în vedere rapoartele întocmite în PIM framework1 oferă o analiză detaliată a în curs de tendințele și factorii care stau la baza, această secțiune schițează doar cum divergențe în fundamentale materializa într-o uniune monetară. În special, deoarece acestea nu pot găsi calea lor în modificări ale cursului de schimb nominal, prețurile factor (rata dobânzii și costurile forței de muncă) au devenit un mecanism important prin care diferențele persistente între țări în domeniul economic suprafata de performanță.

Grafic 1: Ratele dobânzilor pe termen lung.

Sursa: Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare Sursa: Eurostat.

Grafic 1 ilustrează impactul generat de instituirea de EA la condițiile de finanțare între statele membre: în 1990, ratele dobânzilor convergente până la punctul în care diferențele a devenit inexistent, odată membru din zona euro părea aproape sigur.În-bord se încadrează în costurile de finanțare au crescut ecartul dintre randamentul investițiilor și finanțare.

Scăderea costurilor de capital a stimulat o expansiune de activitatea de investiții și cererea agregată amplificat. cu toate acestea, mai slab competitivă. Presiunea în sectoarele necomerciale, în interacțiune cu fricțiuni pe piață, prețurilor și a salariilor rigiditățile și puterea de negociere forței de muncă a găsit în cele din urmă drumul său în costuri mai mari forței de muncă în mai multe state membre. În cele din urmă, rezultate divergențele costului forței de muncă care a apărut între statele membre nu au fost justificate în totalitate de creșterea productivității.

. Nivelul datoriei. Căderea în costul de finanțare menționate mai sus, în legătură cu creșterea

firmele stimulată cererii agregate și gospodăriile să-și asume creșterea nivelului de datorii

intermediate prin intermediul instituțiilor financiare. Printre alte aspecte, acest lucru a dus la creșterea

Prețurile imobiliare, în special preturilor la case, într-o serie de state membre din zona euro,

creând astfel un efect de bogăție pozitiv, care, la rândul său, a stimulat cererea agregată, dar

De asemenea, diluat noțiunea de vulnerabilități generate de creșterea gradului de îndatorare privat. sectorul public a beneficiat, ca mediul rată scăzută a dobânzii a făcut costul de serviciul datoriei mai suportabile. Bilanțurile instituțiilor financiare extinse și de capital.In trările au crescut la piscina de ansamblu a fondurilor disponibile la robinet. În absența unor îmbunătățiri calitative în bunuri și servicii, pierderea competitivității prețurilor martor în unele state membre vis-à-vis de restul EA ar putea, în principiu, sugerează aducerea costurile forței de muncă apropiate de nivelurile observate înainte de EA. Salariile retrenching a recâștiga competitivitatea este o problemă cere pe cont propriu. Aceasta reprezintă o politică cu totul o mai mare provocare în cazul în care gradul de îndatorare a atins deja un nivel ridicat, în special în cazul în care sectorul non-tradable (De obicei, imobiliar), a acumulat datorii financiare în producția rampa-up înainte de criza. În unele state membre, bule imobiliare și sectorul de construcții supradimensionate au devenit un reper al crizei financiare. Corectarea lor implică o pierdere considerabilă a averii financiare a gospodării și firme deversând activelor bancare. Într-adevăr, ca ponderea neperformante credite a crescut, pentru pierderi la credite a crescut și valoarea de imobiliare ca garanție erodat. Prin urmare, o serie de bănci expuse la boom imobiliar au găsit solvabilitatea semnul întrebării. Presiunea reducerea gradului de îndatorare în sectorul privat - atât financiare cât și non-financiare activitatea economică și veniturile acestea fiscale reduse. Costurile de finanțare pentru sectorul public a crescut deoarece, în plus față de dobânzi mai mari, deficitul urmează să fie finanțate, de asemenea, s-au umflat. poverii fiscale de sprijinire a băncilor adăugat la tensiunile cu care se confruntă sectorul public.