Intervenția statului în controlul prețurilor

Pretul este un instrument complex de masurare economica, respectiv de masurare monetara (baneasca) ce reflecta in marimea lui atat cheltuielile de munca efectuate pentru obtinerea bunului , cat si utilitatea acestuia, cererea si oferta, raritatea, precum si alte variabile (unele neeconomice).

Pe scurt, pretul poate fi definit ca masura unui bun sau serviciu in expresie monetara.Mai simplu, pretul poate fi definit ca fiind cantitatea de moneda (suma de bani) care este cedata de cumparator vanzatorului in schimbul unui bun sau serviciu.

Prin intermediul preturilor capata expresie monetara atat cheltuielile, cat si veniturile agentilor economici. Cu ajutorul lor se pun in evidenta dimensiunile cantitative atat ale cheltuielilor, cat si ale rezultatelor si implicit, dimensiunile cantitative si structural-calitative ale diverselor activitati economice. Importanta acestei functii deriva din rolul preturilor in surprinderea evolutiei cheltuielilor si veniturilor. Din acest punct de vedere ,pretul apare ca element de fundamentare a tuturor deciziilor care, intr-un fel sau altul, afecteaza cheltuielile si veniturile agentilor economici.

Pretul nu poate fi privit izolat, el fiind in stransa interdependenta cu cererea si oferta. Daca pentru un bun oarecare exista egalitate intre cerere si oferta pe piata, atunci pretul bunului respectiv este un pret de echilibru (intre cerere si oferta), rezultat la intersectia dintre curba cererii si aceea a ofertei.In cazul in care preturile pe piata sunt mai mari decat cel in echilibru,atunic se inregistreaza un exces de oferta ,ceea ce ii determina pe producatori sa reduca pretul.In caz invers,cand preturile sunt mai mici decat cel in echilibru,va aparea un exces de cerere,ceea ce ii va determina pe producatori sa ridice pretul.

Pentru a surprinde si intelege formarea preturilor bunurilor si serviciilor, precum si miscarea lor pe piata, nu este suficient sa stim ce este pretul si ce functii indeplineste el.

Exista mai multe criterii de clasificare a preturilor.Dupa puterea vanzatorilor si cumparatorilor de a influenta preturile, acestea sunt: libere, administrate si mixte.

In conditiile concurentei perfecte, preturile bunurilor si serviciilor se formau pe piata, prin mecanismul cererii si ofertei, nefiind supuse nici unei reglementari. Acestea erau preturi libere.Producatorii nu puteau sa le influenteze, ele se impuneau in conditiile concurentei libere si se modificau in functie de evolutia cererii si ofertei.

Concurenta perfecta este situatia ideala.In realitate, in conditiile contemporane, dominanta este concurenta imperfecta, pe piata manifestandu-se un anumit control al preturilor de catre firme, si in anumite conditii, si de catre stat.Preturile liberesunt inlocuite de preturi administrate, stabilite de catre firmele ce controleaza piata in conditiile concurentei imperfecte si de catre stat pentru bunurile care intra in sfera sa de interventie.Preturile administrate sunt, in conditiile contemporane, in tarile cu economie de piata, predominante.Daca preturile libere erau fixate in exteriorul firmei, aceasta se adapta la piata, modificandu-si cantitatea de bunuri oferita sau cererea de factori ; preturile administrate sunt fixate de firma, in interiorul acesteia,ele intra sub incidenta si controlul firmelor.