Istoria economiei - perioada interbelică

Intre cele doua razboaie mondiale, Romania a prezentat contrastul izbitor dintre inapoiere adanc inradacinata, pe de o parte, si inflorirea, chiar daca inegala, a industrializarii si urbanizarii, pe de alta parte. 1

Constituirea statului national unitar român a marcat începutul unei noi etape în evolutia economica a României, etapa caracterizata prin cresterea mai rapida a fortelor de productie, îndeosebi a celor din industrie prin largirea limitelor pietei nationale si sporirea puterii ei de absorbtie.

Unirea a dus la întarirea potentialului economic al tarii, a creat conditiile necesare fructificarii la scara nationala a bogatiilor solului si subsolului, a accentuat rolul industriei în ansamblul economiei, potentialul industrial crescînd mai mult decît dublu.

În peisajul industrial al tarii au aparut ramuri si subramuri industriale nedezvoltate înainte sau inexistente (industria siderurgica sau industria metalelor pretioase etc.).

A crescut considerabil suprafata arabila a României si patrimoniul silvic al tarii.

Legaturile economice traditionale au capatat dupa Unire cadrul geografic si statal adecvat, ceea ce a asigurat pietei nationale o deplina unitate. Provinciile românesti unite s-au încadrat organic în economia nationala, fapt confirmat de puternica lor dezvoltare ulterioara, Transilvania recapatîndu-si astfel rolul ei istoric în cuprinsul neamului românesc.

Asa cum rostea diplomatul român N. Titulescu: România nu poate fi întreaga fara Ardeal, România nu poate fi mare fara jertfe; Ardealul e leaganul care i-a ocrotit copilaria, e scoala care i-a faurit neamul, e farmecul care i-a sustinut viata.

Între întreprinderile si ramurile economiei nationale s-au stabilit legaturi directe, stimulate de însasi legile productiei capitaliste, ceea ce a determinat o restructurare si întregire a domeniilor industriei si agriculturii, a sistemului de transport si comunicatii, s-a marit masa mijloacelor de productie din fiecare ramura, s-a completat structura interna a unora, ca si a întregului complex economic national.

Nota: 1 Keith Hitchins, Romania 1866 – 1947, Editura Humanitas, Bucuresti, 1998, pag.333.

Perspectivele de dezvoltare a tarii, deschise prin Unirea de la 1918 au fost o vreme marcate de urmaririle dezastruoase ale razboiului si de dificultatile intervenite în procesul de refacere a economiei în primii ani dupa razboi.

Razboiul si ocupatia germana au provocat României imense pagube umane si materiale. Tara a pierdut circa un milion de oameni cazuti victime actiunilor militare, bolilor si suferintelor îndurate, aceste pierderi constituind o reducere cu peste 1/5 din populatia activa a tarii.

Agricultura se afla într-o situatie deosebit de grea; la sfîrsitul razboiului era epuizat întregul stoc de cereale, încît nu se mai putea asigura nici samînta pentru culturi si nici hrana pentru populatie. Ca urmare în tara se manifesta o acuta criza alimentara.

Exportul de cereale a fost în 1919 aproape inexistent, fiind necesar sa se exporte cereale si alte produse alimentare pentru acoperirea consumului intern. Situatia ameninta sa ramîna grava, deoarece în 1919 peste 26% din suprafata cultivata cu cereale a tarii a ramas nelucrata, în conditiile în care septelul abia atingea 50% din nivelul antebelic.

O situatie grea si complicata a cunoscut industria. În aceasta ramura, distrugerile de razboi, ridicarea de catre ocupanti a utilajelor unor întreprinderi si uzine, dispersarea altor întreprinderi în Moldova si Rusia au condus la scaderea capacitatilor de productie ale industriei. La începutul anului 1919 nu mai functionau decît circa un sfert din întreprinderi încurajate de stat, iar productia industriala se redusese la mai putin de 50% fata de nivelul antebelic. Industria extractiva a petrolului si-a redus productia cu aproape 48%, iar cea de carbune cu 55%.

Caile ferate, parcul de locomotive si vagoane au suferit serioase distrugeri si deteriorari.

Oglindind situatia economica generala, finantele tarii erau, la randul lor dezorganizate, deficitele bugetare fiind considerabile iar puterea contributiva a maselor muncitoare era secatuita de razboi si urmarile acestuia.

Circulatia monetara era dominata de o inflatie puternica, determinata de neacoperirea materiala reala a monedei, de reducerea însemnata a productiei si a fondului comercial de marfuri. S-a produs o depreciere simtitoare a leului pe piata interna, iar pe cea externa cursul valutar a scazut foarte mult.