Locul și rolul economiei românești în Uniunea Europeană

Uniunea Europeana

Integrarea Romaniei si Bulgariei ai permite Uniunii Europene sa-si pastreze titlul de cea mai mare economie economie a lumi.Fara includerea acestor tari in Uniunea Europeana ar fi cedat din nou fotoliul de lider Statelor Unite.

Potrivit proiectiilor Fondului Monetar International, P.I.B-ul UE-25 calculat la pritatea puterii de cumparare, ar fi urmat sa se plaseze in 2007 la 13539.4 miliarde dolari internationali, fata de 13678,3 miliarde, P.I.B-ul Statelor Unite.Noroc ca a devenit U.E  27 si va primio injectie de 300 de miliarde, P.I.B-urile Romaniei (218,9 miliarde dolari internationali) si Bulgariei (82,5 miliarde), ceea ce va ajuta sa depaseasca P.I.B-ul Statelor Unite 160 miliarde dolari internationali.

Trebuie precizat ca P.P.C (paritatea puterii de cumparare) exprima numarul de unitati valutare necesare pentru achizitia aceluiasi volum de bunuri si servicii care se pot obtine pe baza unitatii monetare de referinta si are avantajul ca elimina discrepantele legate de nivelul preturilor intre tarile sau gruparile de tari care fac obiectul comparatiei.

In 2002, Capitala Marii Britanii reprezenta cea mai puternica regiune europeana din punct de vedere economic (fiind luate in calcul statele membre uniunii europene si cele candidate la aderare).

La celalalt capat al clasamentului se afla regiunea Nord Est din Romania (care cuprinde judetele, Suceava, Botosani, Iasi, Neamt si Vaslui).

Produsul intern brut pe cap de locuitor era atunci de 13,9 ori mai mare in London decat in Moldova.Un an mai tarziu acest raport scazuse la 12,8, iar potrivit ultimeleor estimari, este foarte posibil ca in 2006 cele doua regiuni sa se afle in polurile dezvoltarii, iar P.I.B-ul London sa fie de numai circa 11.5 ori mai mare.

Daca se pastreaza ritmul anual de crestere, vor mai trece cam treizeci de ani pana cand nord-estul Romaniei, sa ajunga cel putin pe hartie, la dezvoltarea economica a Londrei.

Diferente nu la fel de mari, insa semnificative, exista intre P.I.B-ul pe capitala inregistrat in Romania si media Uniunii Europene.Daca in 2005 primul reprezenta doar circa 35% din nivelul UE-25 (adica calculate pentru cele 25 state membre ale uniunii europene), in 2006 ar putea sa ajunga la circa 38%, de data aceasta din produsul intern brut al UE-27 (cele 25 state membre plus Romania si Bulgaria).

Nici la alte capitale nu stam tocmai bine: salariul mediu pe economie a ajuns in noiembrie 2006, la circa 260 auro, fata de 350 de euro in Letonia, 500 euro in Ungaria , 1000 euro in Indonezia, 1350 euro in Spania, sau 2600 euro in Suedia.Doar Bulgaria, cu circa 200 euro sta mai prost decat noi.

Inflatia de 4.9% este inca una dintre cele mai mari din UE, iar deficitul comercial de circa 10% din P.I.B, nu ne da dureri de cap prea mari numai datorita faptului masiv de bani de intra in tara, fie ca investitii straine, fie trimisi de romani din strainatate.

Mai mult decat majoritatea tarilor candidate europene, Romania vede in relatia cu Uniunea Europeana sansa extraordinara de a invinge capcana inapoierii si realizarea aspiratiei seculare de modernizare, integrarea ne-ar pune la adapost de instabilitatea si perturbatiile din restul spatiului mondial.

Totusi cresterea economica sustinuta este un fenomen foarte rar intilnit .

In Europa Occidentala, Irlanda este cazul cel mai interesant. Este adevarat ca Spania, in special, si Portugalia au cunoscut evolutii schimbate in bine dupa sfirsirea dictaturilor  a lui Franco si, respectiv, Salazar - , dar nici una dintre ele nu a inregistrat rate de crestere ca in Irlanda. De notat ca la data intrarii in UE Irlanda avea venitul/ locuitor de 59% din media UE in timp ce pentru grecia, la data intrarii sale (in 1981) cifra se situa la 77%. Pentru ca inin 1998, venitul /locuitor in Irlanda sa depaseasca media UE, in timp ce in Grecia sa coboare la 66% din aceasta medie (vezi studiul Bancii Mondiale, Progress towards unification of Europe, 2000, p. 40).

La prima vedere, atat transformarea, cat si dezvoltarea ar fi simplu de rezolvat daca politica publica si ceea ce fac intreprinzatorii privati ar putea sa planteze institutii progresiste , schimbind instantaneu anatomii si fiziologii sociale(organizationale).dar institutiile nu pot fi achizitionate si nici asimilate in timp record; ale fiind un produs social-istoric autohton, care demonstreaza ca timpul nu poate fi comprimat dupa vrere.Lectia pentru Romania este: in lipsa unor institutii adecvate si a unei politici publice responsabile(active) ii va fi practic imposibil sa cunoasca dezvoltarea economica rapida de care are nevoie.Iar fara o astfel de dinamica ii va fi din ce in ce mai dificil sa se alature clubului tarilor europene prospere.Romania are un venit pe cap de locuitor ce rreprezinta cca. 27-28% din media Uniunii Europene fiind in acelasi timp o tara cu o populatie relativ mare (in raport cu standardele europene).

Diverse calcule arata ca in ipoteza inregistrarii de catre romania a unei rate medii de crestere pe termen lung de 5%, in conditiile in care in UE rata de crestere medie ar fi de 2%, ar fi necesari cca. 20 de ani pentru a ajunge la jumatatea din nivelul mediu al venitului pe locuitor in UE, iar ajungerea din urma in ceea ce priveste venitul pe locuitor (la paritatea puterii de cumparare) ar fi posibila nu inainte de 45 de ani. Intrarea in UE nu reclama atingerea nivelului mediu al venitului pe locuitor in club (asa cum arata experienta unor tari ca Portugalia si Grecia), dar asemenea cifre infatiseaza marimea decalajelor si provocarea istorica pentru Romania.

De ani de zile, unii oameni politici din UE si lideri de opinie din tarile vest-europene discuta pe marginea avantajelor si costurilor largirii Uniunii. Probleme care revin in mod recurent in dezbattere privesc: