Managementul Inovării

Managementul empiric a aparut odata cu diviziunea muncii si traiul omului în grupuri organizate. Înainte de a se cristaliza ca stiinta, drumul parcurs de "management" a fost de la o forma embrionara manifestata o data cu constituirea primelor colectivitati umane în comuna primitiva, pâna la începutul secolului XX când Henry Fayol si Frederich Taylor prin lucrarile "Administratia industriala si generala", respectiv "Principiile managementului stiintific" au analizat de o maniera stiintifica, pentru prima data, procesul de management si sistemul de management, elaborând un set de reguli, principii si metode de conducere stiintifica.

n opinia specialistilor români, sunt considerate 5 curente sau scoli principale: clasica (traditionala), sociologica (behaviorista sau comportista), cantitativa, sistemica si contextuala.

In opinia specialistilor români, sunt considerate 5 curente sau scoli principale: clasica (traditionala), sociologica (behaviorista sau comportista), cantitativa, sistemica si contextuala, si anume :

1. scoala clasica (traditionala) este reprezentata de F.W. Taylor, considerat fondatorul stiintei managementului, care în lucrarea sa "The Principles of Scientific Management" publicata în anul 1911 arata ca "sistemul managementului stiintific implica o revolutie completa a starii de spirit a muncitorilor si în acelasi timp o revolutie a starii de spirit a celor care sunt de partea conducerii", identificând urmatoarele principii fundamentale ale managementului:

* Studiul tuturor cunostintelor traditionale, înregistrarea, clasificarea si transformarea acestora în legi stiintifice;

* Selectia stiintifica a muncitorilor, perfectionarea calitatii si cunostintelor acestora;

* Punerea în aplicare a studiului muncii de catre muncitori stiintific antrenati;

* Repartizarea aproape egala a muncii executate în întreprindere între muncitori si manageri;

* Realizarea cooperarii între oameni, în locul individualismului haotic.

Alti reprezentanti de seama ai acestei scoli sunt: H. Fayol, G. Barth, H. Gantt, Frank si Lillian Gilbreth, E. Filene, H. Koontz, C. O'Donnel.

Unii autori îl considera pe pe Henry Fayol adevaratul "parinte" al managementului, un industrias francez care a scris lucrarea "Administration Industrielle et Générale", în care a delimitat functiile managementului si functiunile firmei, a formulat un set de principii ale managementului si a identificat atributele managerului. În opinia sa, functiile managementului, functiunile organizatiei si atributele managerilor sunt:

a. Functiile managementului: a prevedea (a evalua viitorul si a-l pregati), a organiza (a întreprinde, a dota o întreprindere cu materiale, utilaje, capital si resurse umane pentru a putea functiona), a comanda ("a trage cele mai mari foloase de la cei care formeaza unitatea în interesul întreprinderii"), a coordona (a realiza armonia între toate componentele întreprinderii, pentru a-i facilita functionarea si succesul) si a controla ( a verifica daca totul se petrece conform programului adoptat si principiilor amise);

b. Functiunile organizatiei: tehnica, financiara, comerciala, contabila, de securitate si manageriala;

c. Atributele managerilor: calitati fizice (sanatate, vigoare), mentale (abilitatea de a întelege si a învata, judecata, vigoare mentala si adaptabilitate), morale (fermitate, responsabilitate, initiativa, loialitate, tact si demnitate), educationale (autoperfectionare) si experineta (vechime în munca).

d. Principiile managementului:

* Diviziunea muncii bazata pe specializarea pe care economistii o considera necesara pentru cresterea eficientei;

* Autoritate si responsabilitate. Fayol considera autoritatea ca o combinatie între competenta data de pozitia managerului si cea data de trasaturi ale personalitatii (inteligenta, experineta, trasaturi morale);