Managementul Resursei Umane

Partea I.

1. Ce aptitudini şi trăsături de caracter consideraţi că îi sunt necesare unui economist sau unui practicant al altei meserii pe care o aveţi?

Particularităţile individuale ale oamenilor, reprezentate prin aptitudini, constituie o condiţie a realizării unor activităţi la un nivel superior. Astfel orice însuşire care conduce la obţinerea rezultatelor propuse este o aptitudine.

Într-o economie în continuă dezvoltare fiecare organizaţie va încerca să prevadă reuşita profesională a resursei umane angajate plecând de la constatarea existenţei anumitor aptitudini. Reuşita profesională nu este determinată de o aptitudine izolată, specială, ci de un grup de aptitudini dar şi de cunoştinţe, deprinderi, interese şi motivaţie. Multitudinea calităţilor morale, ce diferenţiază persoanele sub aspectul inteligenţei, competenţei, temperamentului sau a talentului reprezintă caracterul.

Există aptitudini şi trăsături de caracter diferite în funcţie de tipul de meserie.

În cazul unui economist, şi în special în cazul unui manager sunt necesare câteva aptitudini generale precum: memorie, spirit de observaţie, atenţie, inteligenţă, consistenţă (concordanţă între idee, atitudine, vorbă şi faptă), ambiţie, perseverenţă, autoperfecţionare, disciplină, diplomaţie, şi optimism-încredere în sine.

Există şi anumite trăsături specifice precum capacitatea de prevedere, conducere şi organizare, spirit de iniţiativă, independenţă, creativitate, cooperare, capacitate de atenuare a situaţiilor tensionate şi a conflictelor, nu se fereşte de asumarea responsabilităţilor, reuşita de a-i influenţa pe colaboratorii săi să obţină maximum de eficienţă. „Managerul trebuie sã-i facã pe alţii sã facã.” (Tr. Herseni, Psihologia organizãrii întreprinderilor industriale)

De subliniat este şi faptul că anumite situaţii şi condiţii, în cadrul firmei, a unei organizaţii, impun trăsături de caracter diferite managerilor. De exemplu, în condiţii grave de criză, ce pun în pericol structura organizaţiei sunt preferaţi conducătorii energici, autoritari, curajoşi, decişi, care se orientează repede în context, chiar dacă recurg la mijloace ferme pentru a depăşi obstacolul. În situaţii normale însă, în care se cer decizii bine chibzuite, bazate pe depistarea şi analiza completă a alternativelor sunt preferaţi managerii calmi, bine echilibraţi, răbdători, cu măsură, democraţi, cu stăpânire de sine, cu un rol stimulativ în cadrul grupului.

Personalitatea managerului nu este un dat, ea se construieşte treptat, în timp, sub incidenţa factorilor de mediu, sociali, culturali şi educaţionali cu care respectiva persoană vine în contact. Prin apariţia mediului de afaceri internaţional, a firmelor multinaţionale conducătorii organizaţiilor sunt nevoiţi să stăpânească căteva limbi străine, de circulaţie internaţională ( de preferat engleză, germană şi franceză), să prezinte abilităţi bune de comunicare, relaţionare, experienţa muncii într-un mediu multicultral este un avantaj, şi pregătire superioară în domeniul economic este o cerinţă primară.

Practica efectivă are un rol deosebit de important în conturarea şi definitivarea personalităţii managerului.

2. Ce înclinaţii v-au fost utile şi ce vi s-a părut nepotrivit sau ineficient în personalitatea proprie?

Personalitatea fiecăruia este foarte complexă în care se îmbină o multitudine de aptitudini şi trăsături de caracter într-un mod specific în cazul fiecărei persoane în parte.

Utilitatea înclinaţiilor proprii depinde şi de specificul postului pe care dorim să-l ocupăm. O să iau drept exemplu experienţa profesională proprie. Lucrez la o firma de consultanţă financiară internaţională. Studiile superioare în domeniul economic sunt o cerinţă de bază pentru îndeplinirea sarcinilor la locul de muncă. Totodată, fiind o muncă axată pe relaţii directe cu oamenii, capacitatea de comunicare, interrelaţionare şi de convingere sunt esenţiale. Nu în ultimul rând abilitatea de a negocia şi caracterul ferm, hotărât, pragmatic sunt toate un avantaj în acest domeniu al consilierii financiare. Toate acestea fiind caracteristice personalităţii mele am reuşit să mă integrez în echipa tânără, dinamică şi profesionistă a firmei. Fiind un concern internaţional constituie un avantaj foarte mare cunoaşterea mai multor limbi străine, în special engleza şi germana, ivindu-se ocazional întâlniri cu responsabilii zonali originari din Austria. Ca o ultimă idee a-şi sublinia şi importanţa dobândirii cunoştinţelor PC, fiind în secolul XXI un necesar indispensabil în orice firmă.

Fiecare persoană are şi trăsături de caracter care nu sunt tocmai potrivite sau sunt insuficiente în cazul exercitării sarcinilor aferente postului obţinut. Revenind la exemplul propriu a-şi menţiona faptul că şi eu am avut câteva dificultăţi la început. În primul rând o parte importantă a sarcinilor se referea la convorbiri telefonice:glas ferm, enunţuri scurte, concise şi direct la subiect, convorbirea rezumându-se la nu mai mult de doua minute. La început mi-a fost foarte greu să construiesc o astfel de convorbire, fiind foarte emotivă când vorbesc cu persoane străine. Referitor la studii, firma fiind activă şi în domeniul asigurărilor, am avut puţine cunoştinţe, şi mai mult teoretice, în acest sector de activitate. Toate aceste impedimente au fost depăşite cu ajutorul superiorilor mei care au ţinut cursuri de pregătire, traininguri în grup şi consilieri personale. A trebuit totodată să-mi corectez şi câteva trăsături de caracter generale precum: punctualitatea (fiind o regulă de a veni cu 20 de minute mai repede decât clientul), răbdarea ( trebuie să fii foarte răbdător, calm de faţă cu clientul), curajul de a aborda clienţii, persoane străine şi menţinerea optimismului orice s-ar întâmpla.

3. Cum credeţi că ar putea fi verificată existenţa aptitudinilor utile unui economist sau unui practicant al altei meserii?

Existenţa aptitudinilor utile al unei meserii sunt dovedite pe tot parcursul exercitării sarcinilor asumate, specifice postului ales. Problema identificării apare mai ales la început când apare un nou candidat şi angajatorul trebuie să decidă dacă persoana respectivă corespunde cerinţelor postului. În acest caz există mai multe tipuri de evaluare, verificare a aptitudinilor.

În primul rând trebuie analizate datele biografice din Curriculum Vitae din care reiese nivelul de şcolarizare a individului, multitudinea şi specificul studiilor (studiile trebuie să fie corespunzătoare postului solicitat), experienţa profesională anterioară (dacă a lucrat în posturi similare), referinţe din partea profesorilor, angajatorilor anteriori. Profesorii din liceu, dar mai ales cei din universitate pot face o evaluare din punct de vedere al capacităţii de concentrare, pricepere, de sinteză, de învăţare al fostului lor student. Profesorul poate caracteriza fostul elev atât pe plan personal (caracterul acestuia: activ sau pasiv în timpul orelor; puntualitatea, precizia în ceea ce face, inteligenţa) cât şi pe plan profesional(aptitudini în domeniul de activitate ales: înclinaţii mai mult spre materii reale, practice sau cele umane, spirituale). Evaluarea angajatorilor anteriori este foarte importantă din care reies multe aspecte ale modului în care angajatul a reuşit să se integreze în echipă, în cultura organizaţională, modul în care şi-a asumat responsabilităţile, sarcinile postului obţinut, evoluţia în cadrul firmei şi motivarea pe plan profesional.

O altă metodă este cea a observaţiei şi a evaluării de către angajator a persoanei angajate. Observatorul procedează asemenea unui aparat de înregistrat, înregistrând selectiv, numai ceea ce este relevant şi semnificativ din activitatea angajatului. Această evaluare se face pe parcursul întregii perioade de lucru, fiind puţin mai intensiv în prima fază a lucrului, deoarece se observă performanţele şi capacitatea de adaptare al noului angajat. Se adună în acest fel material faptic, date informative, pe baza cărora se fac constatări şi eventual aprecieri. De exemplu la unele firme se organizează săptămânal sau lunar întruniri pentru a evalua activitatea din perioada ce a trecut. Atunci unele persoane sunt certate, sancţionate iar unii sunt recompensaţi, felicitaţi pentru performanţele atinse. Obeservaţia trebuie făcută cu obiectivitate, profesionalism şi responsabilitate pentru a nu furniza date care nu concordă cu realitatea.