Măsuri de stimulare a exporturilor bugetare, financiare, valutare și fiscale

1. MĂSURI DE STIMULARE A EXPORTURILOR

Reprezintă forme de subvenționare, potențial generatoare de consecințe nedorite. Totuși, ca măsuri de politică comercială, sunt considerate superioare obstacolelor în calea importurilor din cauza că eventualele distorsiuni pe care le induc afectează doar producția bunurilor vizate, pe când barierele comerciale induc distorsiuni atât în ceea ce privește producția, cât și consumul bunurilor pe care le afectează.

Măsurile de stimulare a exporturilor sunt de 4 feluri :

– măsuri bugetare;

– măsuri fiscale;

– măsuri financiar-bancare;

– măsuri valutare.

1.1 Măsurile bugetare de stimulare a exporturilor

Măsurile bugetare în vederea stimulării exportului îmbracă forma transferurilor în bani efectuate de stat în favoarea producătorilor şi veniturilor acestora. Stimulentele bugetare se înscriu în grupa cheltuielilor statului pentru încurajarea exportului şi atrag o reacţie mai puternică din partea partenerilor externi, mai ales în cazul celor acordate activităţii productive. Şi aceasta, deoarece ele sunt considerate ca mijloace de stimulare a exportului de natură să provoace o concurenţă neloială evidentă. Din această cauză, aria utilizării stimulentelor bugetare este, în general, mai restrânsă, datorită existenţei riscului aplicării de către ţările importatoare a unor măsuri anti-subvenţie.

Măsurile de stimulare a exporturilor de natură bugetară sunt următoarele:

a. Subvenţiile directe de export: care reprezintă un instrument de sprijin acordat de stat întreprinderilor producătoare sub formă de sume de bani, pentru a face competitive preţurile de vânzare pe pieţele externe, atunci când costurile de producţie sunt mai mari decât nivelul mondial. Astfel de subvenţii sunt practicate îndeosebi, de ţările în curs de dezvoltare care depun eforturi pentru a sprijini cât mai activ exportul de noi produse industriale realizate de acestea. In aceeaşi categorie de subvenţii se află şi livrările de materii prime ce sunt achiziţionate de firmele producătoare pentru export la preţuri mai mici practicate special de către stat. De obicei, în ţările dezvoltate, aceste subvenţii sunt acordate produselor agricole. În astfel de cazuri, conform regulilor internaţionale, ţările importatoare pot aplica taxe antisubvenţie, ca măsură de contracarare a influenţei negative înregistrate asupra cumpărării de către consumatori a produselor indigene.

b. Primele directe de export: sunt sume de bani care se acordă de la bugetul statului îndeosebi producătorilor din agricultură pentru a creşte volumul exporturilor în străinătate (o sumă în monedă naţională la tona de produs agricol exportat). Sunt situaţii când prima de export se acordă în vederea stimulării unor anumite mărfuri, dar şi în scopul orientării geografice a bunurilor respective către pieţele externe de interes major pentru un stat.

c. Subvenţiile indirecte de export: sunt forme de susținere bugetară a sectoarelor care permit achiziționarea în condiții mai avantajoase a input-urilor încorporate în producția exportată. Pentru a se asigura un cadru instituţional propice încurajării producătorilor şi firmelor comerciale orientate către export, cu prioritate stimulării întreprinderilor mici şi mijlocii, statele sprijină crearea instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale de genul centrelor de comerţ exterior şi asociaţiilor profesionale. Acestea desfăşoară activităţi complexe,de natură să acorde asistenţă producătorilor şi firmelor exportatoare, cu suportarea parţială sau integrală a costului unor acţiuni promoţionale (participări la târguri şi expoziţii, elaborarea de studii de piaţă, organizarea de campanii de reclamă şi publicitate).