Mediul Financiar Internațional

1.Introducere

Sistemul financiar internaţional

Sistemul Financiar Internaţional a apărut imediat după cel de-al doilea război mondial,atunci când s-a dezvoltat şi fenomenul de instituţionalizare,şi a decurs continuu confruntându-se de multe ori cu crize şi reformări profunde .Aceste reformări au condus la producerea unor înţelegeri Financiare regionale.În ultimii ani, principalele crize din America Latină, Mexic, Asia, Rusia au intensificat interesul cu privire la structura şi funcţionarea instituiţiilor financiare internaţionale, şi anume a Fondului Monetar Internaţional.Cererile de capital suplimentar solicitate de FMI pentru a putea gestiona aceste crize, au ridicat întrebari cu privire la modul în care acesta îsi gestionează resursele şi dacă intervenţiile sale reduc sau nu din severitatea şi efectele acestor crize.

De-a lungul timpului în cadrul economiei mondiale un factor important dar şi negativ a fost criza.Fie că s-a manifestat în plan politic,financiar sau economic,ea şi-a pus amprenta asupra economiei globale.Cea mai cunoscută este marea criză interbelică care a început în 1929 şi a continuat pe parcursul a 4 ani până în 1933.De asemenea,alte crize cu care ne-am confruntat sunt:

Căderea Sistemului de la Bretton Woods din 1971

Criza din mexic din 1994 care a fost rezultatul adoptării unor politici restrictive de către preşedintele Mexicului, Ernesto Zedillo.Această criză a avut ca şi consecinţe apariţia altor crize în întreaga Americă Latină şi anume Brazilia, Argentina, Chile, Uruguay.

Criza financiară din Asia din 1997-1998 care a apărut cu o puternică criză desfăşurată în Tailanda,fiind urmată de altă criză apărută la nivelul unor ţări precum: Coreea de Sud, Malaezia, Indonezia, Filipine, Hong Kong.

Criza economică din Camerun (1980 – 2001) care a apărut datorită unor probleme cauzate de inflaţia prea accentuată,deficitul guvernamental şi deficitul commercial.

Criza din Rusia (1998) care a rezultat ca urmare a apariţiei crizei din Asia de Sud – Est având ca şi consecinţe scăderea drastică a exporturilor de petrol şi gaz dar de asemenea din cauza neplăţii taxelor precum şi impozitelor de către companiile din acest sector. Această criză a mai avut ca şi consecinţă criza politică ca urmare a războiului din Cecenia.

Criza mecanismului de schimb ERM din UE (1992 – 1993): a rezultat în urma retragerii lirei sterline din ERM I ca urmare a atacurilor speculative.

Şcoala Austriacă propune o teorie a ciclurilor economice ce oferă o explicaţie greu de ignorat şi combătut a crizelor financiare şi economice precum cea pe care o traversăm. Pentru austrieci, crizele au invariabil o cauză monetară. Ele sunt rezultatul politicilor monetare expansioniste practicate de băncile centrale şi amplificate de băncile comerciale, care au ca rezultat creşterea masei monetare într-un ritm mai rapid decât creşterea economiei reale.

2.Criza asiatică

În 1997, "miracolul din Asia", a ajuns la un sfârșit brusc și dramatic. Un grup de economii din Asia de Est a constatat brusc că monedele lor sunt în presiune speculativă intensă,piețele bursiere au scăzut dramatic, și creșterea economică a scăzut rapid. Criza din Asia s-a extins la alte economii emergente de piață, în special în America Latină și Rusia. Speculatiile cu privire la cauzele crizei 1997-1998 variază de la o panică financiară de modă veche (Radelet și Sachs 1998), la un nivel jalnic de reglementare și de teorii ale conspiratiei (Krugman, 1999).

Criza din Asia a apărut în Thailanda în 1997 și s-a răspândit în întreaga Asia de Sud-Est asupra ringgitului Malaezian, dolarul Singapore, peso filipinez, dolarul Taiwan, și rupii indonezieni. Criza asiatică a trimis valuri de pe piețele financiare din întreaga lume.Înainte de criza din Asia, Thailanda a avut o rată de schimb legată de dolar. Bahtul thailandez a devenit mai slab pe piață și investitorii au decis să schimbe bahtul pe dolari. Banca Centrală thailandeză a cheltuit mai mult de 20 de miliarde de dolari în încercarea de a menține rata de raportat, dar în cele din urmă a trebuit să o ridice.Pur și simplu, furnizarea de baht a depășit cererea de pe piață și intervenția guvernului doar a amânat și exacerbat criza.După o perioada de cinci săptămâni, bahtul thailandez a pierdut mai mult de 20% faţă de dolar.Alte țări din Asia de Sud-Est, de asemenea, au trebuit să predea cursurile de schimb fixe.Profiturile companiilor au scăzut în întreaga Asie de Est. În Coreea de Sud, de exemplu, acestea au scăzut la 75% în 1996, și a plecat negativ în 1997 și 1998.Cum speculatorii au simțint că guvernele din Asia de Est nu s-au putut menține în fața exporturilor în scădere,aceste guverne au crescut ratele dobânzilor într-o încercare de a menţine situaţia.Speculatorii au făcut schimbări repetate pe valute est-asiatice,și capital a început să scadă: "Pe parcursul anului 1997, Asia de Est a suferit un declin net în intrările de capital în valoare de 105 miliarde de dolari (de la 93 de miliarde de miliarde de dolari fluxul de 12 dolari ieșire).

Atunci când, unul câte unul, guvernele din Asia de Est s-au predat în cele din urmă,valoarea datoriei dolarului țărilor lor a crescut dramatic în ceea ce privește moneda locală.Criza din Asia de Est s-a agravat simţitor.După 1998, pieţele de acţiuni au continuat să scadă și monedele au exercitat o presiune mare asupra restului economiei mondiale.

Criza s-a răspândit în Rusia în vara anului 1998, atunci când în urma datorie publice imense, au fost provocate insuficienţe în rezervele valutare. În 1997, condițiile economice din Rusia par să se stabilizeze.Inflația a scăzut de la 131 % în 1995 la 22 % în 1996 și 11 % în 1997. Băncile rusești au început să împrumute mai mult de piețele străine, crescând datoriile externe de la 7% din activele lor în 1994,la 17 % în 1997. Criza asiatică s-a extins apoi în Brazilia,situaţia agravându-se datorită intervenţiei FMI. Fondul Monetar Internaţional a descis menţinerea unor rate de schimb prea evaluate în Rusia şi Brazilia,menţinându-le cu ajutorul unor împrumuturi în valoare de 42 miliarde de dolari pentru Brazilia şi a unor dobânzi crescute (pâna la 170%) în Rusia. În urma acestei situaţii în ambele ţări,monedele s-au prăbuşit, producţiile s-au redus considerabil şi ţările au devenit debitoare.