Modalități de stingere a obligațiilor fiscale

Creanţele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripţie şi sub alte forme prevăzute de lege. În funcţie de modalităţile de achitare a datoriei sau de felul în care se fac evaluarea şi valorificarea bunurilor, contribuabilii pot să ştie ce avantaje sau dezavantaje există în fiecare caz în parte şi pot lua deciziile potrivite.

Încasarea

Cel mai comun mod de a stinge obligaţiile către Fisc este plata, care se efectuează prin trezoreria statului, într-un cont unic, indiferent de bugetul căruia îi este destinată. Însă, contribuabilul poate avea diferite creanţe către MFP, constând în sume care trebuie restituite sau compensate după caz.

Compensarea

Compensarea este o modalitate specială de stingere a obligaşiilor fiscale care intervine in situaţia în care acelaşi contribuabil, persoană fizică sau juridică, are, pe de o parte, obligaţii de plată la buget, iar pe de altă parte, are de primit sume plătite în plus, de rambursat ori de restituit, după caz, de la buget. Prin compensare se sting creanţele fiscale cu creanţele debitorului, repre-zentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, pâna la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi cea de debitor al aceluiaşi buget. Compensarea obligatiilor fiscale datorate de debitor cu creanţele acestuia se face de autoritatea competentă, la cererea debitorului, sau înainte de restituirea sumelor cuvenite acestuia, după caz, in ordinea prevazuta la art. 110 alin. (2) din Codul de procedură fiscală.

Compensarea din oficiu poate fi efectuata de organul fiscal in tot cursul termenului de prescripţie prevazut de lege pentru fiecare dintre obligatiile supuse compensării, începand cu momentul in care ambele obligaţii indeplinesc condiţiile prevăzute de art. 1145 din Codul civil, respectiv din momentul în care acestea sunt lichide si exigibile: organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de cate ori constata existentă unor creanţe reciproce. Organul competent va inştiinţa în scris debitorul despre măsura compensării luate în termen de 7 zile de la data efectuării operaţiunii. Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţii datorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa ramasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, in urmatoarea ordine:

a) bugetul de stat;

b) fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru împrumuturi externe;

c) bugetul asigurărilor sociale de stat;

d) bugetul Fondului Naţional Unic de asigurări sociale de sănătate;

e) bugetul asigurărilor pentru somaj.

În cazul creanţelor fiscale stinse prin compensare, dobânzile şi penalităţile de întarziere se datorează până la data stingerii inclusiv. Data stingerii este pentru compensările la cerere, data depunerii la organul competent a cererii de compensare, iar pentru compensările efectuate înaintea restituirii sau rambursarii sumei cuvenite debitorului, data depunerii cererii de rambursare sau restituire. În cazul în care în urma exercitării controlului sau analizării cererii de compensare s-a stabilit că suma ce urmeaza a se compensa este mai mică decât suma cuprinsâ în cererea de compensare, dobanzile si penalitatile de intarziere se recalculeaza pentru diferenţa rămasă de la data inregistrarii cererii de compensare.

Pentru obligatiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevăzute de actele normative speciale, data stingerii este data la care se efectuează compensarea prevazută in actul normativ care o reglementează sau in normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin ordin al Ministrului Finanţelor Publice.

Scăderea pentru cauze de insolvabilitate

Este o modalitate specială de stingere a obligaţiilor fiscale care constă in scăderea (scoaterea) din evidenţă a acestora atunci când debitorul se gaseşte într una dintre situaţiile de insolvabilitate prevăzute de lege:

• debitorul nu are venituri sau bunuri urmăribile;

• după încetarea executării silite pornite împotriva debitorului, ramân debite neachitate;

• debitorul a dispărut sau a decedat fără să lase avere;

• debitorul nu este găsit la ultimul domiciliu fiscal cunoscut şi, la acestea ori în alte locuri unde există indicii că a avut avere nu se gasesc venituri sau bunuri urmăribile;

• când, potrivit legii, debitorul, persoană juridica, işi inceteaza existenţa şi au rămas neachitate obligaţii fiscale.

Organele competente să constate starea de insolvabilitate sunt organele de executare prevăzute de O.G. nr. 92/2003, care vor urmări şi dacă nu există alte persoane responsabile potrivit legii.