Organizarea Profesiei Contabile în România

Profesia contabilă – o profesie reglementată

În timp ce membrii individuali ai unei profesii contabile au obligaţia de a servi interesul public, organismele profesionale au o responsabilitate specifică şi un rol esenţial care se regăsesc în următoarele trei obiective:

1. Educaţia: asigurarea unei dezvoltări profesionale continue a membrilor lor;

2. Etica : comportamentul deontologic al membrilor lor;

3. Calitatea: certificarea calităţii serviciilor oferite de membrii lor.

Pentru a atinge aceste obiective organismul profesional trebuie să reglementeze activităţile şi conduita membrilor săi pentru a se asigura că responsabilitatea sa faţă de interesul public este îndeplinită, chiar şi atunci când există o reglementare externă semnificativă a profesiei din partea unei agenţii guvernamentale.

Reglementarea unei profesii este un răspuns precis la nevoia de standarde sigure, care să fie îndeplinite de membrii acelei profesii.

Reglementarea este necesară pentru a certifica faptul că serviciile contabile de pe piaţă sunt de calitate adecvată, ceea ce implică:

-Adoptarea de standarde profesionale, tehnice;

-Adoptarea de reguli etice;

-Nevoia de reprezentare a utilizatorilor necontractaţi ai serviciilor contabile, precum investitorii, creditorii etc.

De regulă reglementarea profesiei contabile acoperă următoarele domenii:

-Cerinţele de acces şi certificarea sau autorizarea;

-Cerinţele referitoare la educaţia continuă;

-Monitorizarea comportamentului profesioniştilor contabili;

-Standardele profesionale şi etice pe care profesioniştii contabili trebuie să le respecte;

-Sistemele şi procedurile disciplinare în cazul în care profesioniştii contabili nu îndeplinesc cerinţele de mai sus.

Reglementarea este importantă, dar nu este suficientă şi nici nu poate fi pe deplin eficientă decât dacă este însoţită de un comportament etic al profesionistului contabil, care, în final , reprezintă garanţia bunelor servicii şi a calităţii acestora.

Sunt trei modalităţi de implementare a reglementării:

1. Autoreglementarea. Aceasta este specifică economiilor liberale. Organismul profesional este recunoscut de guvern, care îi deleagă responsabilitatea de a reglementa profesia;

2. Reglementarea externă. Profesia este reglementată de guvern, fie prin intermediul unei agenţii guvernamentale, fie prin intermediul unei agenţii independente, căreia guvernul i-a delegat sarcini de reglementare;

3. Coreglementarea. Aceasta reprezintă o combinare între autoreglementare şi reglementarea externă.

Autoreglementarea şi reglementarea externă trebuie să se comporte în aşa fel încât să fie complementare şi nu să se concureze.

Reglementarea profesiei contabile la nivel european.

Profesia contabilă este reglementată de Directiva 89/48/CEE înlocuită prin Directiva 2005/36/CEE cu privire la recunoaşterea calificărilor profesionale.

Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit într-un stat membru cel mai înalt nivel de pregătire şi formare cerut în acea ţară pentru activitatea de profesionist contabil şi care are acces fără restricţii la toate serviciile şi activităţile componente ale profesiei contabile, inclusiv, odată autorizat, la activitatea de audit statutar.

Aceşti profesionişti contabili au studii universitare, un stagiu practic de cel puţin trei ani şi au susţinut şi promovat un test de aptitudini, iar calitatea profesională obţinută are diferite denumiri, dar cu conţinut echivalent, cele mai des întâlnite fiind cea de “expert contabil” (mai frecvent în ţările latino-continentale), “chartered accountant” ( în zona anglo-saxonă), “contabil public autorizat” CPA în Statele Unite etc.

În materie de audit statutar reglementările sunt fixate prin Directiva 84/253/CEE, cunoscută sub denumirea de Directiva a 8-a, înlocuită prin Directiva 2006/43/CEE, cunoscută sub denumirea de noua Directivă a-8-a.

Principalele prevederi ale celei de-a 8-a Directive se referă la:

-Condiţiile de autorizare şi de retragere a autorizării unui profesionist contabil de a efectua audit statutar. Pentru ca o persoană fizică să efectueze audit statutar, condiţiile sunt:

-Să aibă studii universitare relevante sau un nivel echivalent;

-Să fi susţinut un examen de acces la calitatea de profesionist contabil;

-Să fi efectuat un stagiu de pregătire practică de cel puţin trei ani;

-Să fi promovat un examen de competenţă profesională;

-Condiţiile speciale privind independenţa auditorului, calitatea prestaţiilor de audit statutar şi standardele aplicabile;

-Crearea unui sistem de supraveghere publică asupra activităţii de audit statutar şi a auditorilor statutari.

Ca ultim apărător al interesului public, auditorul statutar trebuie să fie o persoană independentă.

Din raţiuni de costuri, dar şi legat de numărul şi categoriile de utilizatori ai situaţiilor financiare, nu orice entitate poate fi obligată să fie supusă auditului statutar; este cazul mai ales al microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii.

Găsirea unor metode alternative de control cu o anvergură mult mai redusă decât cea a auditului statutar este încurajată. Este cazul “micului audit” care există şi în ţara noastră sub denumirea de “ cenzorat” sau “ comitete sindacale” în Italia.

Rolul profesiei contabile

Profesia contabilă se distinge de celelalte profesii, între altele, prin asumarea responsabilităţii faţă de interesul public, respectiv faţă de toate părţile interesate în activităţile desfăşurate de întreprindere: acţionari, salariaţi, furnizori-creditori, bănci, buget, investitori, stat şi organismele sale, salariaţi, public etc.

Dacă în piaţa serviciilor orice alt profesionist prestează servicii pentru un client determinat şi care este, în general, consumatorul final al serviciului respectiv, profesionistul contabil , fie că elaborează, fie că auditează situaţiile financiare ale întreprinderii se adresează unui număr mai mare de utilizatori (consumatori) ale căror interese pot diferi de cele ale contactorului dar care trebuie apărate.